(Hai-Hui cu copiii) Vacanta din iunie - Sibiu, Maramures si Turda - partea 3 - Turda

TURDA

Joi am pornit spre Turda. Dupa ce ne-am cazat la Salt Orchid Apartments  (camerele foarte ok, curte, loc de joaca) si am mancat la Hotel Salis (mancarea a fost chiar buna).



Am pornit spre Cheile Turzii. Tinand cont ca pustiul cel mic nu a dormit pe drum, ma asteptam sa avem parte de niste urlete pe traseu sau macar de "vreau in brate" insistent sau sa fim nevoiti sa ne oprim undeva pe traseu si de acolo sa ne intoarcem, fara sa terminam tot traseul prin chei. Surpriza a fost ca a ajuns chiar pana la capat pe picioarele lui si la intoarcere doar vreo 10-15 min la sfarsit a inistat ca nu mai poate si ca vrea in brate (are 3 ani).


Cheile Turzii sunt superbe. Peisajul m-a surprins, desi stiam ca sunt plin de trasee de escalada si ma asteptam la pereti inalti. Traseul e amenajat, cu lanturi, poteca pietruita, podete peste rau si e chiar usor. Sunt doar cateva zone mai inguste unde e nevoie de atentie mai ales daca trec persoane si in sens invers. Pe traseu sunt si cateva pesteri, unele usor accesibile. In capatul cheilor e o poiana cu dealuri domoale si noi am prins si o turma de oi. Copiii au fost incantati, s-au uitat dupa pastravi, au vrut sa arunce pietricele in rau (am preferat sa nu ii las pana nu am ajuns la loc sigur in poiana de la capat), erau mirati de cat de inalti sunt peretii. 




Dar din pacate cheile sunt foarte aglomerate (erau plin de autocare cu copii). Partea aiurea e ca erau cam multe mizerii aruncate pe langa poteca - mai ales in prima parte de padure, iar in pestera Cetatea Mica in care am intrat din pacate era "wc public".

Urmatoarea zi a fost pentru vizita la Salina Turda. Eu am mai fost cand eram mica - aveam vreo 6 ani si salina nu era deloc amenajata - imi aminteam scarile alea agatate in pereti cu trepte putrede si uneori rupte si crivacul (mecanism de ridicare a sarii, la care foloseau cai).




Am vazut o gramada de poze inainte si stiam ca e faina, si chiar a fost impresionanta: toate amenajarile alea cu lumini, barcile pe lac, salile imense, scarile inguste.

Ce nu ne-a placut deloc a fost ca la scena era ceva spectacol pentru copii si se auzea groaznic de tare in toata mina - nu inteleg cum puteau copiii sa stea in fata scenei in harmalaia aia, ca noi am fugit in cealalta parte a salii si tot era prea tare. In plus, e foarte aglomerat - la asta ne asteptam. Se sta mult la lift. Noi la coborare am preferat sa mergem pe scari - am avut si priveliste (si la urcare as fi preferat tot pe scari, dar copiii erau obositi si  nu mai voiau asa ca am stat foarte mult la coada la lift).
Pe langa coborarea in mine sunt cateva galerii in care sunt expuse unelte si utilaje de pe vremea exploatarii: vagoneti, crivacul, o macheta a minei etc (initial era sa le ratam, pentru ca scria ca intrarea veche in mina e inchisa pentru renovare si accesul e interzis si eu am crezut ca din acel punct al galeriei e acces interzis, nu doar la capat spre intrarea veche).
Mina Ghizela se viziteaza cu ghid doar la orele 11 si 14. Si se plateste inca 10 ron in plus. Noi am ratat plecarea de la 11 ca nu am stiut, iar pana la 14 era prea mult sa mai asteptam, copiii erau rupti de foame.

In zona mai sunt: Cheile Tureniului, Defileul Hasdate si Cascada Ciucas, Cheile Borzesti.