20 aug. 2018

(Hai-Hui) Vf Moldoveanu - Traseu de o zi cu urcare pe Valea Rea


A mai trecut o saptamana in care am continuat cu turele de bicicleta prin parc, desi abia ne miscam de febra musculara, dupa traseul de sambata din Crai.

In al doilea weekend fara copii se anunta vreme buna, deci clar in plan era si un traseu pe munte.
Am vrut sa facem vf Negoiu si sa dormim cu cortul pe transfagarasan, dar cautand si alte idei de trasee prin Fagaras, intamplator am gasit niste articole pe bloguri despre traseul spre vf Moldoveanu prin Valea Rea. Am 'votat' si traseul asta a fost ales pe motiv ca Moldoveanu e cel mai inalt din tara - 2544m, fata de Negoiu care e al doilea 2535m, urmat de Vistea Mare cu 2527m.

Sambata iar ne-am trezit cu noaptea in cap (pe la 4:30) si in jumate de ora eram in masina spre Ploiesti. Traseul incepe de la Stana lui Burnei, din satul Slatina, adica dupa 40 km de drum forestier pietruit si plin de gropi. Asta inseamna aproape 2 ore de hurducat, dar na... asta e - oricum am preferat sa facem cei 40 km in masina decat pe jos :D.

Aproape de stana deja era plin de masini parcate pe vreun kilometru. Si noi care ne faceam probleme ca poate o sa fim singuri pe traseu...


Valea Rea
Stana lui Burnei
Valea Rea e superba. Pe langa stana erau cateva corturi, raul aproape si deja ma gandeam ca ar trebui sa venim cu copiii aici, ca sigur vor fi incantati (desi drumul pana acolo nu cred ca i-ar bucura, nici macar in masina... )

Echiparea, rucsacii in spate si pe traseu...  Traseul a fost foarte aglomerat. Plin de lume la tot pasul, mai ales in prima parte, ca dupa aceea s-au mai rasfirat. Cascade superbe (Cascada Zbuciumata, Cascada Vaii Rele), peisaj minunat, vreme buna.

      


Dupa primul prag au inceput sa se vada si varfurile Moldoveanu si Vistea. Entuziasmul meu era tot mai mare, mai ales ca ultima data cand am fost in zona (cred ca de-atunci au trecut vreo 12 ani) am prins vreme urata, ploaie, ceata si nu am vazut nimic (atunci am facut traseu lung, din Iezer in Fagaras, am dormit o noapte la refugiul Iezer, apoi una cu cortul, apoi alta la refugiul Vistea si am urcat spre Moldoveanu intr-o dimineata cetoasa fara sa vedem la nici 2 m in fata si abia dupa ce am coborat mult pe Valea Vistei a iesit si soarele).


Cascada Vaii Rele
      
Moldoveanu si Vistea

Valea Vistei
      

 
Pe Vistea era aglomerat. Toti la poze. Am stat putin si am pornit spre Moldoveanu, foarte aglomerat pentru ca unii se intorceau deja de pe varf si traseul e abrupt. E si o portiune cu lanturi, mai delicata unde se inainta greu si s-a facut coada.

Pe Moldoveanu era si mai aglomerat decat pe Vistea, din nou plin la poze si majoritatea "sarbatoreau" urcarea cu un picnic. Ne-am gasit si noi un loc mai retras, mai jos de varf ca sa mancam si sa ne hotaram daca ne intoarcem sau continuam traseul prin caldarea Galbena. Nu stiam cum e traseul, in articolele pe care le-am gasit spuneau ca marcajul e foarte vechi si in unele locuri nu se mai vede. Pana la urma ne-am hotarat sa mergem stiind ca oricum aveam suficient timp sa ne intoarcem daca era cazul (marcajul a fost foarte bun, am aflat ca l-au refacut cei de la salvamont chiar in vara aceasta).



Am avut niste mici emotii cand am trecut pe langa stana din caldarea Galbena. Ne-au latrat cainii bine de tot, din fericire erau langa cioban si nu s-au repezit la noi. Aveam pregatite niste felii de chec ca sa ii potolim, dar cum erau vreo 4 dulai, nu cred ca am fi rezolvat mare lucru daca veneau la noi... (mai tarziu am aflat ca pe un cuplu care a trecut cu putin inaintea noastra pe acolo, i-au inconjurat si s-au cam speriat, dar din fericire ciobanul i-a chemat inapoi dupa un timp).

Caldarea Galbena
Lacul Galbena
Lacul Galbena
    
Lacul Galbena

Dupa caldare am dat intr-o zona cu o gramada de tufe de afin. La fiecare 2-3 pasi ne opream sa ne umplem pumnii. Dupa cateva minute aveam mainile, buzele si dintii albastri. Ma dureau genunchii sa ma tot aplec la afine, dar nu ma puteam abtine...

A urmat o coborare abrupta prin padure. Am ajuns la masina, dupa un traseu total de 7 ore jumate (din care cel putin jumate de ora am pierdut la afine). Am fost foarte mandra de noi ca am facut si asta si ca de data asta eram mult mai ok fata de cum am fost dupa traseul de saptamana trecuta din Crai.
Am mers cu masina mai jos pe drum, unde era acces la rau, ne-am "scaldat" in apa bocna si pe tot drumul de 40 km de gropi si pietre am visat doar la urmatoarele trei zile de relaxare si inot la mare.


Valea Rea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu