(CARTI pentru copii) Seria Pettson si Findus - Findus la pescuit - de Sven Nordqvist

Am citit si ultima carte pe care o avem din seria Pettson si Findus: Findus la pescuit. 
Dintre toate, aceasta ne-a placut cel mai putin. Are ilustratii la fel de faine, dar povestea nu e asa faina.


E o zi mohorata, Pettson e trist, nu are chef de nimic si zace bosumflat pe banca din fata ferestrei. Findus vrea sa il scoata din starea aceasta: se joaca, face tumbe, incearca in fel si chip sa il inveseleasca, dar mai mult il enerveaza si Pettson tipa la motan sa se linisteasca. Pana la urma il pacaleste sa mearga impreuna la pescuit.

(CARTI pentru copiii) Seria Pettson si Findus - Vanatoarea de vulpi - de Sven Nordqvist

A venit randul celei de-a treia carti din seria Pettson si Findus, dupa Tortul de clatite si Cand Findus era mic si a disparut. 

Ieri seara am citit Vanatoarea de vulpi. La fel de faina poveste, haioasa si ilustratii faine.

Un vecin vine la Pettson si ii spune ca o vulpe i-a furat o gaina si ca vrea sa vaneze vulpea si ii spune sa isi inchida bine gainile ca probabil va veni si aici. Pettson si Findus sunt convinsi ca nu e nevoie sa impuste saraca vulpe, ci e destul sa o sperie ca sa nu mai fure gaini.
Lui Pettson ii vine o idee geniala: face o gaina dintr-un balon pe care lipeste pene. Si pe langa asta pun o gramda de artificii in curte, ca sa sperie vulpea. Dupa un asa aranjament sigur vulpea va intelge ca nu are ce cauta in curtea lui Pettson. Doar ca totul ia o intorsatura foarte haioasa.


Copiii au fost si ei incantati.

(CARTI pentru copii) Seria Pettson si Findus - Cand Findus era mic si a disparut - de Sven Nordqvist

Aseara am ales eu ce sa citim. Si cum Tortul de clatite mi s-a parut minunata, am ales alta carte din seria Pettson si Findus:  Cand Findus era mic si a disparut .


Pettson ii spune lui Findus povestea despre cum a disparut cand era doar un pisoi.
Pettson era singur de mult timp, nu avea cu cine sa vorbeasca (mai povestea cu gainile, dar ele nu il ascultau si nici nu ii raspundeau) si i se parea ca nu merita sa traiasca. O vecina i-a sugerat sa se insoare, dar Findus nu voia sa auda de asa ceva. La urmatoarea vizita, vecina  i-a adus un pisoi sa ii tina de urat batranului.
Avand grija de pisoi, s-a atasat de el si a inceput sa se bucure iar de viata si sa se distreze cu Findus. Pana intr-o dimineata cand s-a trezit intr-o prea mare liniste. Si-a dat seama ca Findus a disparut si atunci Pettson disperat, a rascolit toata casa in cautarea motanelului.


Povestea haioasa, frumos ilustrata si cu detalii faine. Le-a placut si copiilor mult. Iar eu cred ca e printre cele mai minunate serii de carti pe care le-am luat in ultimul timp.

(CARTI pentru copii) Kitty si unchiul Murray si La multi ani, Kitty! - de Neil Bruel

Dupa ce am citit primele doua din seria cu Kitty, lui R i-am placut asa mult incat le-a vrut in urmatoarele seri sa citim si Kitty si unchiul Murray si  La multi ani, Kitty!

Sunt in acelasi stil: poveste, benzi desenate.
Pe mine nu m-au impresionat prea mult, dintre toate mi-a placut prima citita:  Kitty face baie. Dar lui R (6 ani) i-au placut toate mult.

Kitty si unchiul Murray - Kitty ramane acasa cu unchiul, si normal ca il dispera: il sperie, il zgarie, sparge lucruri prin casa, imprastie chestii etc.

La multi ani Kitty! - e ziua pisici, primeste un castron urias de mancare, dupa care tot ce vrea e sa doarma, dar stapanii dau o petrecere pentru ea, unde vin celelalte pisici din cartier.

(CARTI pentru copii) Seria Pettson si Findus - Tortul de clatite - de Sven Nordqvist

"Tortul de clatite" mi-a placut foarte mult. Copiii au fost amandoi incantati si de poveste si de ilustratii (tot gaseau detalii mici si haioase: pisica sta in maini, doua gaini infirmieri cara cu targa un ou spart, soricei intr-o masinuta ).

E ziua lui Findus, din nou, pentru ca isi serbeaza ziua de nastere de 3 ori pe an. Asa ca Pettson, stapanul lui Findus, vrea sa ii pregateasca un tort de clatite. Aduna ouale intr-un cos si le pune pe banca de langa intrare. Cauta ingredientele, dar nu gaseste faina. Vrea sa mearga sa cumpere faina, dar roata de la bicicleta e sparta. Se hotaraste sa o repare, si merge sa ia sculele din atelier, dar atelierul e incuiat si Pettson nu isi aminteste unde a pus cheia. Pana la urma gaseste cheia in fantana, dar nu are cu ce sa o ia. Isi da seama ca are in pod un bat mai lung, dar ca sa urce in pod are nevoie de scara. Scara e in gradina, si pe ea doarme taurul fioros al vecinului. Asa ca trebuie sa pacaleasca taurul si impreuna cu Findus fac un adevarat plan. Totul e foarte haios.


Am mai luat si alte carticele: Vantaoarea de vulpi si Findus la pescuit. 
Mai vrem sa luam si  Cand Findus era mic si a disparut

(CARTI pt copii) Kitty face baie si Kitty si bebelusul - de Neil Bruel

Avem de ceva timp "Kitty face baie", dar nu au fost atrasi pruncii de ea si nu am citit-o. Intre timp am vazu ca mai sunt 3 carticele din serie la reducere si le-am luat si pe acelea.

Asa ca sambata seara am citit "Kitty face baie". A fost chiar distractiva: un mix intre poveste, benzi desenate si enciclopedie (sunt vreo 2 pagini despre feline si de ce nu le place apa, desi stiu sa inoate foarte bine si ca totusi exista o pisica salbatica pescar care se scufunda ca sa prinda peste). Ilustratiile sunt simple alb-negru si haioase.

Kitty e jegoasa si are nevoie de o baie. Dar ca toate pisicile, ei nu ii place sa intre in apa. Asa ca stapanii incearca sa o convinga, sa o mituiasca, sa o ameninte, psihologie inversa etc. Si ca sa bage pisica in apa au nevoie de o armura, bandaje pentru zgarieturi etc.



Duminica seara am citit "Kitty si bebelusul". De data asta stapanii pleaca pentru o saptamana si o lasa pe Kitty si cainele familiei cu unchiul Murray (care trebuie sa sune aproape zilnic la pompieri ca sa coboare pisica, cainele sau chiar si pe el din pomul din fata casei). La intoarcere stapanii ii aduc lui Kitty o supriza: e mare, lasa bale si face mult zgomot. Kitty crede ca e inca un caine. Celelalte pisici din cartier cred ca e o alta pisica. Binenteles ca e un bebelus.


Dintre cele doua mie mi-a placut mai mult prima.

Cred ca merge pentru copii de pe la 5 ani in sus. S la +3 ani a ascultat povestile, dar sunt multe cuvinte pe care nu le-a inteles si nu cred ca a inteles nici explicatiile (ex. psihologie inversa, naiba).

(Handmade) Tricouri pictate pentru copii

Am vrut sa fac un cadou deosebit si am ales un tricou pictat pt o mamica si un body pentru copil. Am cautat un model cu bufnite si am vorbit cu Ana. Mi s-a parut ca a iesit foarte fain ce a facut.

Dupa asta m-am gandit sa le fac si copiilor mei ceva, asa ca am facut comanda de vopsele si am cautat cateva modele pe net. Am inceput cu ceva simplu. Batman. Erau plecati la bunici si cadou de intoarcere i-am asteptat cu tricourile. Le-a placut.

Apoi stiind ca sunt obsedati cu Nexo Knights si cum unul dintre postere avea semnul lui Clay destul de mare, am zis ca incerc sa il pun pe un tricou. Normal ca pe urma S a vrut si el un tricou cu semnul lui Aaron.



Iar R. mi-a cerut sa ii fac si semnul lui Zane din Lego NinjaGo si mi-a aratat posterul de pe perete. Din nou cand au plecat la bunici m-am apucat de pictat, dar m-a tentat mai mult sa incerc sa ii fac personajul Zane. Am zis ca cel mult stric un tricou de 20 ron si asta e... Si dupa cateva zile i-am facut si lui S. pe Lloyd. Cand s-au intors au fost chiar entuziasmati.



Si apoi am inceput sa fac cadouri. Am cautat modele faine pe net. O vulpe pentru o fetita pasionata de vulpi. Animalute haioase pentru o bebelusa nou-nascuta.

De ziua mea am mai primit o sacosa de borcane cu vopsele si am promis ca fac niste tractoare si pisici pentru nepot. Deocamdata am facut doar un tractor.

Update: Am facut si pisicile...

(Hai-Hui prin Bucuresti) Expozitia Lego "Invazia Gigantilor"

Duminica seara am dat o fuga la Grand Arena Mall ca sa vedem expozitia lego "Invazia Gigantilor".

Expozitia e faina. Chiar impresionanta la unele chestii si au o gramada de teme: modele gigant, human body, Star Wars, super eroi, zona fanteziei, zona basmelor, roboti, arhitectura etc.

Copiilor le-a placut cel mai mult Gotham City si Batmobilul urias. Gotham City avea vreo 4-5 butoane care faceau sa se miste trenuri si masina si Batman pe o tiroliana.

Mie mi s-a parut impresionant prin marime avionul - macheta de 11 m a avionului Boeing 747, la care au folosit 1 mil piese. Au mai fost foarte faine niste orasele de basm.

E fain si locul de joaca (Fun Park). Dupa ce au vizitat toate vitrinele, s-au infipt la locul de joaca. Au preferat cuburile uriase - Mega Bricks, din care au construit (impreuna cu tatal lor) o casa cu acoperis. Erau foarte incantati ca a lor era cu acoperis si ceilalti copii faceau doar peretii.  Pe urma au abandonat-o, cel mare s-a intors la expozitie si s-a mai invartit jumate de ora in jurul vitrinii cu Gotham City, iar eu cu S. am ramas la locul de joaca unde a inceput sa construiasca chestii cu cuburi Lego Duplo.

Cand sa plecam s-a lasat cu plans pentru ca S. voia sa mai stam. Din fericire cand a auzit ca am comandat mancare chinezeasca si ca trebuie sa mergem sa o luam s-a linistit. Si am promis ca pana se inchide expozitia o sa ii mai aducem.


E deschisa pana pe 24.02.2019.
Bilete:   - gratuit pt copiii sub 95 cm
              - intre 23 si 28 ron pe persoana  (in functie de nr de bilete, zi de weekend sau in timpul saptamanii si ora )

(Hai-Hui cu copiii) O zi la Muntele Rosu

Toata saptamana am asteptat iesirea la munte. Nu stiam unde, dar am vrut musai sa iesim inca o tura toamna asta. Eram asa entuziasmata de cum arata padurea in Ciucas tura trecuta, incat am vrut neaparat sa mai vad atatea culori inca o data.

Am propus cateva trasee de o zi. Dar cum am vrut sa evitam Valea Prahovei, am ales pana la urma sa mergem la Muntele Rosu. Pana acolo e asfaltat si de-acolo e traseu destul de lejer incat sa putem urca cu pruncii macar o parte din traseu. Le-am povestit copiilor si erau si ei entuziasmati ca vom urca si au zis ca vor pana in varf.

Pe drum am vazut ca padurea nu mai e asa colorata, de fapt a cam ramas fara frunze. Am fost surprinsa cat de repede s-a schimbat peisajul. Muntii erau in ceata, dar am zis ca vedem acolo cum facem si daca urcam pe traseu sau nu. Pana la urma s-a ridicat pacla si se vedeau muntii foarte frumos. Le-am aratat copiilor unde vom urca (cu specificatia ca vom merge cat pot, nu neaparat pana pe varf...)

Am ajuns la Muntele Rosu pe la 11. Ne-am echipat si hai la urcat. Numai ca dupa nici 100 m, S. a inceput sa se smiorcaie ca nu mai poate, ca el vrea doar sa se joace cu masinutele in padure etc. Pana la urma l-am convins sa urce macar pana la padure (cel mult 300 m). Acolo si-au lasat rucsacii si-au scos masinutele si s-a terminat cu traseul nostru. Erau atat de ocupati sa sape in pamant, sa transporte conuri si sa construiasca chestii din bete si ramuri de brad, incat nu i-am mai convins sa mergem mai departe. Nici macar R nu a mai vrut, el care prima data a zis ca vine doar el cu mine daca S, nu mai vrea.

Cum tura asta chiar aveam asteptari mari (tinand cont ca pe vf Ciucas au urcat fara probleme) si speram macar pana la statia seismologica sa urcam (mai ales ca pana acolo au mai urcat anul trecut), am fost foarte dezamagita. Mi-a parut oarecum rau ca nu i-am lasat cu bunica-sa si sa plec pe un traseu.

Pana la urma ne-am intors langa masina, am scos izoprenele si noi am zacut la soare cat ei s-au zbenguit si jucat pe-acolo. Am mancat la Cabana Silva (ciorbe, gratare, cartofi prajiti) si pe la 4:30 am plecat spre casa.