21 nov. 2019

(Hai-Hui cu copiii) Plimbaceala prin Bucegi pana la Crucea Caraiman


TRASEU  marcat cu cruce rosie  (+3 ani):  telecabina Babele - Babele - Sfinxul - Crucea Caraiman (1 h) - si retur (total 3h cu pauzele de masa, mere si joaca)


De cateva saptamani tot vreau sa mergem la munte. Eram ok chiar si pentru iesire de o zi, numai sa ma bucur de toamna calda, de padurea colorata, aer curat. Am avut o tentativa sa fac o gasca mai mare cu prunci (si parinti) si sa mergem la balaurit prin muntii Baiului. Ca sa evitam aglomeratia am propus chiar si sa mergem cu trenul. Copiii sigur s-ar fi distrat foarte bine impreuna. Tentativa a esuat - ca fiecare a avut alte planuri si cum si la noi au aparut vineri niste chestii nu am mai plecat. Am fost foarte dezamagita. Si nici urmatorul weekend nu mi-a iesit tura. Pe urma am renuntat sa mai incerc sa organizez orice iesire. Weekend de weekend am frecat parcul si locurile de joaca, pana si S. s-a saturat si intreba cand mai mergem undeva cu masina. 


Vineri seara ma intreba H ce facem sambata, mergem la munte sau mare sau stam acasa sa dormim ca oricum suntem terminati. Am zis ca ce vor ei, ca eu oricum merg la munte peste inca o saptamana si ca m-am saturat sa organizez chestii si sa fiu pe urma dezamagita ca nu mi-a iesit. I-am intrebat si pe copii, R a zis ca vrea sa stea acasa ca sa sa se joace pe calculator... de parca l-as fi lasat toata ziua sa faca asta si de parca nu putea sa se joaca seara o ora. S a zis ca el vrea la munte.



Pana la urma am hotarat ca mergem la munte. A fost complicat cu alesul locului ca se gasesc o gramada de motive sa nu mergem ...  ca e aglomerat pe drum, ca nu am fost si nu stim cum e, ca nu stiu daca e ok pentru prunci, ca poate ne alearga ursul etc.. A ramas sa mergem la Busteni, luam telecabina pana la Babele si stam pe-acolo la aer curat. Am pus cateva haine in rucsaci, sanwichuri si fructe. 



Sambata la 6 trezirea, la 7 fara 10 am pornit. Pe drum nu a fost asa aglomerat, mi-era teama ca va fi mai rau. La 9 fara 10 eram in Busteni la telecabina. Era deja coada, am stat vreo 20 min, poate mai mult, pana s-a deschis si pana am prins loc la a doua urcare. (dar se pare ca a fost chiar ok, pentru ca niste prieteni au ajuns la pranz si li s-a spus ca dureaza cam doua ore pana sa urce). 



Urcarea le-a placut mult copiilor. De la telecabina am plecat spre Babele si Sfinx. Babele nu au fost destul de impresionante pentru prunci: ca niste ciuperci urate. Sfinx-ul le-a placut mai mult - ca are fata de om. Am stat pe un bolovan langa Sfinx vreo jumate de ora sa mancam sanwichuri. Si copiii au topait pe pietre si au 'sapat' cu un bat in pamantul nisipos.


Era vant si cam rece de stat intr-un loc, asa ca i-am convins sa mergem sa ne plimbam putin. Am plecat pe traseul spre Cruce, eventual urcam pe vreun varf sa vedem si in partea cealalta si ne intoarcem. M-am uitat pe harta (in aplicatia maps.me) si cum traseul e de o ora pana la Cruce m-am gandit ca putem incerca. Nu aveam asteptari prea mari de la prunci si am zis ca ne intoarcem daca e cazul.



Pe la jumatea drumului pruncii au comentat, mai ales R, ca vai ca se plictiseste sa tot mearga, ca il dor picioarele si mergea impleticit (nu il dureau, dar cauta motive...).M-am infipt putin in R. ca m-am saturat de mutrele lui - ca in fiecare seara si weekend stam la locul de joaca si facem ce vrea el, iar mie nici macar nu imi plac locurile de joaca si ma plictisesc acolo si ca macar o data la cateva saptamani poate si el sa faca o plimbare cu mine pe munte, prin padure sau chiar prin parc, chiar daca se plictiseste, ca nu moare din atata. Sa se bucure cu noi de aer curat, de liniste, de peisaj si sa jucam jocuri in timpul asta (gen Fazan sau altele inventate). In plus le-am zis ca poteca pana la Cruce nu e mai lunga decat o tura de lac in parcul Tineretului sau cat facem seara de la gradi/afterschool pana acasa, asa ca sigur poate sa mearga atata fara sa se planga tot timpul ca se plictiseste si nu mai vrea.



S. a inceput si el cu smiorcaiala, ca sa ne intorcem si sa coboram la masina cu telecabina (doar pentru ca l-a auzit pe frate-sau ca e nemultumit, ca altfel cred ca nu zicea nimic). El a fost rapid convins sa mearga mai departe daca ii car eu rucsacul si ca doar la intoarcere il va lua inapoi (avea doar o geaca de puf subtire, un pantalon si 3 masinute mici). Am luat rucsacul, dar s-a suparat R, ca de ce lui S ii car rucsacul si sa il iau si pe al lui. A trebuit sa stau iar sa ii explic ca daca prefera sa ma port cu el la fel cum ma port cu un copil de 4 ani, atunci asa o sa ma port tot timpul, nu doar cand ii convine lui: asa ca nu o sa mai mearga nici in tabara, nici in excursii ca e prea mic, nu o sa mearga la scoala, ci la gradi si nu mai are voie sa se joace pe calculator, ca orice copil de 4 ani. Rucsacul lui R avea o geaca subtire, un polar, un pantalon de trening, deci clar nu era greu si putea sa si-l duca singur. In plus cand R avea 4 ani nici macar nu mi-a trecut prin cap sa ii dau sa care vreun rucsac, deci sunt incantata de S. ca si l-a carat chiar si daca doar jumate de drum.



Cand am ajuns deasupra Crucii si au vazut ce faina e privelistea, le-a trecut bosumflarea. Cand am dat de cele 3 lanturi si au vazut ca trebuie sa se "dezcatere" tinandu-se de ele, deja erau chiar incantati de traseu si bucurosi ca au ajuns pana acolo. Am coborat la Cruce (care e in renovare, deci e santier si arata cam naspa, dar na... privelistea de acolo tot e faina), am dat o tura in jurul ei si apoi ne-am indepartat si ne-am asezat intr-o groapa "adapostiti" de vant, sa mancam niste mere inainte sa plecam spre telecabina. M-am gandit daca e cazul sa ne intoarcem pe traseul cu Cabana Caraiman, pe brana, dar cum e mai lung, am renuntat - a ramas ca il facem altadata - eventual sa facem un circuit.



Pe la 13:30 eram deja la coada la Telecabina (am stat vreo 20 min). Tura asta am stat cu fata spre munte si le-a placut si aici, mai ales in partea de sus printre stancile alea abrupte.

Am plecat spre castelul Cantacuzino din Busteni, ca sa ne intalnim cu niste prieteni, la restaurant. Nu prea credeam ca ne primesc in trening si bocanci plini de noroi, dar la poarta au zis ca nu sunt chiar asa pretentiosi.Vizitarea castelului e 40 ron de persoana (mi s-a parut cam mult - am zis ca fara copii, poate merita, ca ei oricum nu aveau rabdare de asa ceva). Pentru plimbare prin curte biletul e 15 ron, chestie care mie mi s-a parut cam aiurea mai ales ca oricum au o gramda de chestii in curte la care sa cheltui bani. Intelegeam o taxa de intrare, dar cu consumatie la restaurant sau celelalte chestii din curte (ca la Stirbei la Buftea) .

Cat i-am asteptat pe ceilalti, pruncii au vrut la tras cu pusca, catarat in copaci, trambulina ... fiecare chestie cate 15 ron. Am mers si la restaurant si pana au verificat daca au locuri, ne-am uitat pe meniu, dar cand am vazut ca nu avem ce sa le luam copiilor am plecat. Aveau doar chestii fistichii la preturi foarte mari, in nici un caz cartofi prajiti cu ceafa, pulpa sau piept de pui . M-a amuzat R. ca a zis sa ii iau orez. I-am zis ca este cu fructe de mare, cica sa iau de ala si sa scot fructele de mare... asta in conditiile in care el nu mai mananca peste deloc si comenteaza ca pute in bucatarie de cate ori facem pastrav sau somon... Ceilalti au ramas.


Ne-am oprit in Sinaia la restaurantul Snow, unde am mai mancat si altadata (foarte faine pictate scaunele). Din vara au schimbat muzica si meniul - parca e mai scump, au zburat micii si burgerii din meniu, unele chestii nu le mai aveau pe stoc (pastrav), nu mai au ketchup deloc (pt cartofii prajiti pruncii vor ketchup musai), si au niste oribilitati de castroane la ciorba, puse pe niste farfurioare "plutitoare" (au un picior foarte mic si mai inalt numai bune de rasturnat la orice miscare gresita... ceea ce a si reusit H. ). O ciorba de vacuta, 2 portii ceafa cu cartofi prajiti si o portie muschiulet in bacon cu niste cartofi gratinati, 2 limonade, 1 cafea, 1 pepsi - 180 ron.


Din pacate la intoarcere a fost aglomerat in zona Comarnic. Nu ma asteptam, speram ca sambata seara sa nu fie, ca lumea mai sta la pensiuni... probabil trebuia sa sarim peste masa la restaurant si sa plecam mai devreme.  


Plimbarea asta mi-a dat sperante ca poate reusesc sa ii mai mobilizez pe prunci si altadata pe munte. Ma gandesc ca ar fi foarte ok sa ii duc pana la Vf Omu. Eventual cu somn la cabana si retur la telecabina a doua zi. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu