17 iul. 2020

(Hai-Hui) Valea Horoabei


A mai trecut o saptamana si hotaram sa mergem tot la munte. Suntem singuri tura asta, vremea se anunta buna, mergem tot pe varianta traseu lejer, dar de data asta aleg eu Valea Horoabei - traseu nemarcat cu niste lanturi si cototat pe bolovani. Cum nu am mai fost, am studiat bine harta, bloguri si poze sa vad cu ce avem de-a face. 


Am pornit de la Padina pe  malul raului. In fata noastra mai era un grup, asa ca macar nu am fost singuri pe traseu necunoscut.



In curand padurea a devenit mai deasa, mai umbroasa, umeda. Atmosfera foarte faina. Flori, ferigi, ciuperci, cascade. Cateva lanturi si poteca ingusta, urcus abrupt. 





















Am ajuns si la cascada mare, foarte faina. Apoi tunelele si Izbucul din Horoaba. Aici probleme... trebuia sa trecem prin apa sau peste un bustean (mi-a parut rau ca nu am luat parazapezile, macar tineau mai bine decat sosetele :) ) - am lasat celalalt grup in fata ca sa avem timp sa ne hotaram daca trecem pe bolovani sau pe bustean. Au trecut destul de lejer unii pe bustean, altii pe bolovanii din apa. Am ales si noi sa trecem pe bolovani, tinandu-ne de bustean. A fost mai ok decat ma asteptam si nici macar nu ne-am udat. 



Dupa Izbuc in loc sa mergem pe dreapta prin canion am luat-o la stanga pe o poteca (H a luat-o in fata dupa doi din grupul celalalt). Am vazut primul lant, dar am zis ca nu e cazul sa ne mai intoarcem, nu stiu de ce aveam senzatia proasta ca vom putea intra pe lanturi mai sus putin. Dar mai bine ne intorceam, ca de-acolo cele doua carari au fost separate pana sus. Traseul a fost foarte fain si asa, abrupt, salbatic, vegetatie multa, iarba, plin de flori, poteca abia se vedea. 






Dupa ce am iesit din vale, am facut stanga pieptis pe munte, ca sa dam in traseul spre Refugiul Strunga. Cand am dat de traseu ne-am oprit pe Muntele Strungii pentru o pauza lunga de mancare si leneveala. 
De la Refugiul Strunga am coborat la Padina. 






Mi-a parut rau ca nu am mers pe lanturi, scari si bolovani, dar am zis ca revenim cat de curand sa facem si bucata aia. 






Tot traseul l-am facut cam in 4 ore. La 13:30 eram in masina in drum spre casa. De data asta toata zona era plina cu masini, oameni, harmalaie, masini parcate pe stanga si dreapta de abia aveai loc de ele - un fel de Transfagarasan in miez de vara. Am tras concluzia ca e de evitat zona sau de mers pe ploaie. 






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu