Un alt traseu, pe care l-am ales pentru vacanta, a fost Creasta Cocosului din Muntii Gutai. Am cautat jurnale pe bloguri ca sa vad cam cat de dificile sunt traseele, pentru ca nu stiam cum vor rezista pruncii la drum mai lung. Cand am vazut pe un grup de facebook cateva poze cu niste copii chiar mai mici decat ai mei pe traseu, am zis ca nu e cazul sa imi fac griji, mai ales ca puteam oricand sa ne intoarcem la masina daca ar fi vrut sa renuntam. Singura chestie care nu ne-a convenit a fost ca am citit ca in zona sunt ursi si vipere.
Am ales traseul din Pasul Gutai, pentru ca parea cel mai scurt ca timp si lungime. Traseul porneste de langa Hanul Pintea Viteazul, marcajul e banda rosie (pe unele harti e trecuta cruce rosie) si din loc in loc pe copaci este un marcaj cu un "C" rosu pe fond alb (am preferat sa ne uitam dupa acest marcaj).
La inceput e o portiune prin padure, lejera, mai mult pe curba de nivel, apoi se iese in gol alpin si de-acolo pe final e o urcare abrupta de vreo 20 de minute prin padure pana la baza stancilor Crestei Cocosului.
Am plecat la 11 de la Hanul Pintea Viteazul. Traseul a fost foarte placut. Cand am vazut ca sunt si alti turisti pe traseu ne-am bucurat, pentru ca asa scadeau sansele sa dam peste vipere sau ursi.
Pruncii s-au comportat foarte bine. Am avut un moment in care credeam ca cel mic va renunta. Intr-o zona faina ne-am oprit sa ne odihnim sub niste copaci si au facut "foc" (au pus lemnele intr-o vatra veche) si s-au jucat acolo si S nu a vrut sa mai plece, ca el prefera sa se joace decat sa tot mearga. Mi-a parut rau sa renunte cand eram asa aproape (inca vreo 30 min). I-am promis ca la intoarcere ne oprim tot acolo sa ne odihnim jumatate de ora ca sa aiba timp sa se mai joace. Era si rupt de foame, ca nu a vrut sa manance tot drumul sanwichuri sau fructe, a preferat doar niste biscuiti. Pana la urma l-am mituit cu niste jeleuri (mai mergi pana la copacul ala si primesti un jeleu, mai mergi pana acolo alt jeleu... cand ajungem sus inca 2-3 jeleuri) si a urcat.
 |
|
Cand am ajuns la partea abrupta a inceput sa fie foarte incantat pentru ca in sfarsit a ajuns "la catarat", asa ca l-a cam alergat pana sus pe taica-su. Sus pe creasta a fost foarte incantat, voia pe cea mai de sus stanca sa vada pe partea cealalta.
La coborare aveam emotii pentru ca ma gandeam ca deja sunt obositi copiii si vom avea comentarii si smiorcaieli ca nu mai pot si ca ii dor picioarele tot drumul pana la masina. Am facut pauza de jumatate de ora promisa la locul cu "foc" si apoi am continuat. S. a mers foarte bine, a turuit tot drumul despre nu stiu ce desene animate la care se uita ei si a uitat de oboseala, in schimb R s-a cam plans un timp si a inceput sa se prosteasca si sa meraga impleticit, sa ramana mai in urma si sa alerge dupa mine, pana i-am zis ca asa oboseste mai tare, decat daca merge constant. La 17:00 eram deja in masina (am facut 6 ore in care cel putin 1.5h ore au fost pauzele de "la foc" si sus pe Creasta Cocosului).
Alte excursii in Maramures: https://cesafaciintimpulliber.blogspot.com/2020/08/hai-hui-cu-copiii-maramures.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu