(JOCURI pentru copii) - Lista cu cele mai faine jocuri (boardgames) (+3 ani)

Sunt ordonate aleator. Toate merita luate in functie de varsta copiilor. De exemplu: Piratii din Pacific a prins foarte bine la R pe la 4 ani, dar acum ca a trecut de 6 ani, il joaca doar daca il cere S.  Monopoly e unul dintre cele preferate ale lui R, dar ma astept ca de pe la 7 ani sa nu il mai vrea, pentru ca are alte jocuri mai complexe.

1. PIRATII DIN PACIFIC - de la Noriel Games (3 ani - 6 ani) 
"Piratul" care strange cei mai multi banuti castiga).
A fost printre primele jocuri pe care le-am luat. A fost un succes - sunt atrasi de banuti (cu care s-au jucat si separat). Copii inca il mai scot din cand in cand. E perfect inca de la 3 ani pentru ca e foarte simplu (mai simplu chiar decat Piticot) si se termina destul de repede. Se joaca de multe ori impreuna.

2. PITICOT - varianta facuta de Noriel Games(4 ani - 6 ani)
Si acesta a avut succes, dar e putin mai lung. Cu R ne-am jucat foarte mult cand era mai mic. S (3 ani) nu prea are rabdare sa se termine tot jocul. Cred ca merge de pe la 4 ani mai degraba.
Are mai multe reguli (de intors/inaintat/ stat o tura etc) si dureaza pana le invata, daca nu e un adult care sa le citeasca e mai greu sa joace singuri. R si S s-au mai jucat si doar ei, cu toate ca S are tendinta sa sara peste campuri si sa mearga la ce numar vrea el fara sa tina cont de reguli sau cat a dat la zar.

3. VANATOARE DE COMORI - joc magnetic - de Momki (3 ani - 6 ani)
Un fel de Piticot foarte-foarte simplu. L-am luat recent pentru S si le-a placut amandorura. E foarte usor si se termina rapid, deci S. l-a jucat fara sa se plictiseasca. E fain ca e un joc mic, cu pionii magnetici, bun pentru luat in vacante.

4. CAPCANA PENTRU MONSTRII - de la Kosmos (3 ani - 6 ani)
O casa plina cu mostruleti, care trebuie impinsi (cu unealta de culoare potrivita: matura, mop etc) in capcana inainte sa vina bunica acasa (bunica da cu zarul pana nimereste de 5 ori fata zarului pe care e desenata bunica). E distractiv! Noi am jucat o varianta simplificata, fara echipe (fiecare e pe rand pisica si fiecare e pe rand bunica). A jucat pana si S (la prins monstruleti in capcana l-am ajutat, dar cand e bunica si trebuie sa dea cu zarul si sa spuna "cling-cling" cand nimereste, e foarte incantat). In plus, se termina destul de repede, deci nu ajunge sa se plictiseasca.
Dezavantaj: montarea/demontarea peretilor casei - cred ca se vor strica repede, fiind din carton, daca ii vom monta si demonta mereu, asa ca am ales sa scot doar peretii care impiedica indoirea plansei, restul i-am lasat, pentru ca incap si asa in cutie.

5. MONOPOLY JUNIOR - de la HasbroGaming  (5 ani - 7 ani)
Varianta simpla de Monopoly. Cumperi proprietati si castigi bani de pe urma lor. Are pioni haiosi: masina, vapor, caine, pisica (noi avem deja fiecare pionul preferat - normal ca si-au ales intai copiii ce le-a placut).
L-am luat anul trecut pentru R. si a fost foarte incantat de el. Am jucat aproape zilnic un timp si inca il mai scoate cand are chef de jocuri. Joaca si S. cu noi, dar el se plictiseste destul de repede si cum jocul dureaza multicel, de cele mai multe ori pleaca si unul dintre noi trebuie sa preia si pionul lui si sa joace in locul lui pana se intoarce.
Dezavantaj: banii sunt din hartie cam subtire, mergeau unii cartonati sau plastificati (S i-a mai mototolit pe unii pana a inteles ca se strica asa). Pe de alta parte, se pot inlocui cu hartie printata sau desenata, deci nu e o tragedie chiar daca se strica.

6.  PIRATES! (6 ani - 10 ani) - de la Djeco
L-a primit R. de Craciun si am jucat doar de vreo doua-trei ori inainte sa plece in vacanta la bunici. Ne-a placut foarte mult. Joc de strategie: piratii castiga aur facand pe tabla traseele de pe harti (cartonase pe care le are fiecare: cu cate trei imagini -> palmieri, casute, munti). Pentru S. e prea complicat, dar el s-a jucat cu aurul si celelate piese de la joc (palmieri, casute, munti, scoici) pana sa avem nevoie de ele.

7. SABOTEUR (+8 ani ) si Saboteur 2 - de la Piatnik
Piticii sapa niste galerii ca sa ajunga la aur, dar unul dintre ei este saboteur si incearca sa ii impiedice pe ceilalti. 
L-am luat de vreun an mai mult pentru noi decat pentru copii. R (6 ani) e incantat de joc si a invatat regulile destul de usor, dar inca nu stie sa pastreze secretul daca e saboteur sau nu si se da foarte usor de gol.
Dezavantajul e ca se joaca in minim 3 oameni - cu cat sunt mai multi cu atat e mai distractiv.(Saboteur 2 e o completare la Saboteur: noi roluri pentru pitici, galerii noi etc. Inca nu l-am desfacut, pentru ca nu are rost sa complicam jocul momentan.)

E foarte fain pentru adulti :) 
 
8.  NU TE SUPARA FRATE! - de la Noriel Games (4 ani - 6 ani)
Jocul simplu pe care il jucam si noi cand eram copii. R l-a primit de la una dintre bunici acum vreo doi ani. L-am jucat un timp, dar nu la fel de mult ca celelalte. Cu 4 pioni dureaza prea mult si se cam plictisea - asa ca jucam doar cu cate doi pioni de persoana. In ultimul timp nu prea l-a luat, dar cum are altele mai atractive, e de inteles.

9. SAH (+6 ani)
R a  invatat regulile de la bunicul. Cica R joaca destul de bine (?). Eu nu stiu sa joc, deci nu am jucat cu el (dar o sa invat si eu regulile la un moment dat). Are o cutie destul de mica, cu piese magnetice.

10. DAME (+6 ani)
Cum nu stiu sah si R ma batea la cap sa joc cu el, am preferat sa il invat dame (se joaca cu pionii de la sah si e mult mai simplu... jocul se gaseste si separat - este unul magnetic de la Momky). 
I-a placut, dar nu e suficient de atent si isi lasa pionii descoperiti - de obicei dupa ce face vreo miscare gresita il intreb daca e sigur ca asta vrea si se uita mai bine si il las sa se razgandeasca (pentru ca nu ma ajuta cu nimic sa castig eu, e mai important sa isi dezvolte el atentia).

11. BROSQUITO - de la DToys (3 ani - 6 ani)
Il avem de vreo 2-3 ani. E haios, dar necesita indemanare. Pe R nu prea l-a prins. Ii place lui S, dar mai mult sa incerce sa faca broastele de plastic sa sara in iaz (cutie) peste gard. De cele mai multe ori am facut doar concurs de sarit cu broastele, fara sa mai urmam regulile jocului.

12. TOY STORY 3 - joc spatial cu puzzle - de la Trefl (3 ani - 6 ani)
Il avem de vreo 3 ani si s-au jucat amandoi cu el foarte mult si dupa reguli (R de pe la 4 ani) si fara reguli. L-au preferat mai ales dupa ce au vazut filmul Toy Story.
E o plansa impartita in 4 de pereti (gradinita Sunnyside) si jucariile (pionii: Buzz, dinozaurul, dl Cartof si Jessie) trebuie sa evadeze mergand pe urmele lui Woody. Exista si un puzzle care trebuie rezolvat impreuna de catre jucatori (pe unele campuri de pe plansa se primesc piese de puzzle, pe altele sunt surprize sau capcane).

13. X si 0 - joc pe hartie (+6 ani)
R. a inceput sa joace la scoala sau la after X si 0. M-a batut la cap sa joc cu el. Normal ca punea destul de la nimereala X-urile (da, el joaca doar cu X ) urmarind doar sa isi faca el linia, fara sa fie atent la 0-urile mele. Dupa niste explicatii si atras atentia, a inceput sa joace mai bine.  

Exista si joc din lemn de la Big Jigs. Poate ar fi mai interesant asa, dar am preferat sa nu iau, tinand cont ca se poate juca foarte simplu pe hartie (eventual cu pioni sau boabe de fasole etc). Am gasit Brix, X si 0 in varianta 3D. Ma tenteaza sa iau mai incolo, cand face R. vreo 7-8 ani (l-am gasit pe RaftulCuJocuri.ro )
 

14. AVIOANE - joc pe hartie (+6 ani)
Cum eu m-am saturat destul de repede de X si 0 l-am invatat pe R jocul Avioane (regulile aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Avioane_(joc) ).  Normal ca a fost incantat: avioane, bombe.. oau... :D. S-a prins repede de reguli, dar trebuie ca cineva sa stea cu ochii pe el, ca mai greseste pozitiile (ii zici ca il bombardezi la A3 si el isi marcheaza la A4...). 

Negresa cu ciocolata si nuca

Ingrediente:

● 3 ouă

● 180 g zahăr (mai bine 100g)

● 180 g unt

● 200 g ciocolată neagră

● 50 g ciocolată cu lapte

● 90 g făină

● 50 g nuci


Preparare:
 

1. Se amestecă ouăle cu zahărul, iar untul se topește la bain-marie cu ciocolată neagră.

2. Se adaugă amestecul de ciocolată peste cel cu ouă, se adaugă ciocolata cu lapte tăiată mărunt, făina cernută și nucile.

3. Se toarnă aluatul de negresă într-o formă unsă cu unt și tapetată cu făină.

4. Se ține la cuptor 35 de minute, apoi se scoate și se lasă să se răcească în tavă.

(CARTI pentru copii) Seria Agatha Mistery - Sir Steve Stevenson

Am descoperit o noua serie cu copii-detectivi. E faina pentru copii peste 6 ani (cred ca de pe la 8-9 ani pot sa isi citeasca singuri, desi sunt multe cuvinte mai grele sau tipice romanelor politiste).

Larry este elev la o scoala de detectivi particulari si primeste in loc de examene tot felul de cazuri pe care trebuie sa le rezolve: o crima, furtul unei perle, disparitia unei sabii etc. Larry e cam praf si la rezolvarea cazurilor il ajuta verisoara lui Agatha (nu inteleg ce cauta el la scoala de detectivi, dar na... e o carte pentru copii deci ...). Agatha, care are doar 12 ani, e foarte desteapta, observa toate detaliile si face o gramada de conexiuni pe care altii nu le observa. Cu ei se mai plimba prin toata lumea majordomul Agathei, fost boxer de categorie grea, care ii salveaza din diverse situatii cand e nevoie de forta.

Sunt 5 carticele. Noi am inceput din intamplare cu ultima:  Crima pe turnul Eiffel, am terminat si Perla din Bengal, iar acum citim Spada regelui Scotiei. Si mai sunt doua carticele: Jaf la cascada Niagara si Enigma faraonului.

(CARTI pentru copii) Seria Pettson si Findus - Findus la pescuit - de Sven Nordqvist

Am citit si ultima carte pe care o avem din seria Pettson si Findus: Findus la pescuit. 
Dintre toate, aceasta ne-a placut cel mai putin. Are ilustratii la fel de faine, dar povestea nu e asa faina.


E o zi mohorata, Pettson e trist, nu are chef de nimic si zace bosumflat pe banca din fata ferestrei. Findus vrea sa il scoata din starea aceasta: se joaca, face tumbe, incearca in fel si chip sa il inveseleasca, dar mai mult il enerveaza si Pettson tipa la motan sa se linisteasca. Pana la urma il pacaleste sa mearga impreuna la pescuit.

(CARTI pentru copiii) Seria Pettson si Findus - Vanatoarea de vulpi - de Sven Nordqvist

A venit randul celei de-a treia carti din seria Pettson si Findus, dupa Tortul de clatite si Cand Findus era mic si a disparut. 

Ieri seara am citit Vanatoarea de vulpi. La fel de faina poveste, haioasa si ilustratii faine.

Un vecin vine la Pettson si ii spune ca o vulpe i-a furat o gaina si ca vrea sa vaneze vulpea si ii spune sa isi inchida bine gainile ca probabil va veni si aici. Pettson si Findus sunt convinsi ca nu e nevoie sa impuste saraca vulpe, ci e destul sa o sperie ca sa nu mai fure gaini.
Lui Pettson ii vine o idee geniala: face o gaina dintr-un balon pe care lipeste pene. Si pe langa asta pun o gramda de artificii in curte, ca sa sperie vulpea. Dupa un asa aranjament sigur vulpea va intelge ca nu are ce cauta in curtea lui Pettson. Doar ca totul ia o intorsatura foarte haioasa.


Copiii au fost si ei incantati.

(CARTI pentru copii) Seria Pettson si Findus - Cand Findus era mic si a disparut - de Sven Nordqvist

Aseara am ales eu ce sa citim. Si cum Tortul de clatite mi s-a parut minunata, am ales alta carte din seria Pettson si Findus:  Cand Findus era mic si a disparut .


Pettson ii spune lui Findus povestea despre cum a disparut cand era doar un pisoi.
Pettson era singur de mult timp, nu avea cu cine sa vorbeasca (mai povestea cu gainile, dar ele nu il ascultau si nici nu ii raspundeau) si i se parea ca nu merita sa traiasca. O vecina i-a sugerat sa se insoare, dar Findus nu voia sa auda de asa ceva. La urmatoarea vizita, vecina  i-a adus un pisoi sa ii tina de urat batranului.
Avand grija de pisoi, s-a atasat de el si a inceput sa se bucure iar de viata si sa se distreze cu Findus. Pana intr-o dimineata cand s-a trezit intr-o prea mare liniste. Si-a dat seama ca Findus a disparut si atunci Pettson disperat, a rascolit toata casa in cautarea motanelului.


Povestea haioasa, frumos ilustrata si cu detalii faine. Le-a placut si copiilor mult. Iar eu cred ca e printre cele mai minunate serii de carti pe care le-am luat in ultimul timp.

(CARTI pentru copii) Kitty si unchiul Murray si La multi ani, Kitty! - de Neil Bruel

Dupa ce am citit primele doua din seria cu Kitty, lui R i-am placut asa mult incat le-a vrut in urmatoarele seri sa citim si Kitty si unchiul Murray si  La multi ani, Kitty!

Sunt in acelasi stil: poveste, benzi desenate.
Pe mine nu m-au impresionat prea mult, dintre toate mi-a placut prima citita:  Kitty face baie. Dar lui R (6 ani) i-au placut toate mult.

Kitty si unchiul Murray - Kitty ramane acasa cu unchiul, si normal ca il dispera: il sperie, il zgarie, sparge lucruri prin casa, imprastie chestii etc.

La multi ani Kitty! - e ziua pisici, primeste un castron urias de mancare, dupa care tot ce vrea e sa doarma, dar stapanii dau o petrecere pentru ea, unde vin celelalte pisici din cartier.

(CARTI pentru copii) Seria Pettson si Findus - Tortul de clatite - de Sven Nordqvist

"Tortul de clatite" mi-a placut foarte mult. Copiii au fost amandoi incantati si de poveste si de ilustratii (tot gaseau detalii mici si haioase: pisica sta in maini, doua gaini infirmieri cara cu targa un ou spart, soricei intr-o masinuta ).

E ziua lui Findus, din nou, pentru ca isi serbeaza ziua de nastere de 3 ori pe an. Asa ca Pettson, stapanul lui Findus, vrea sa ii pregateasca un tort de clatite. Aduna ouale intr-un cos si le pune pe banca de langa intrare. Cauta ingredientele, dar nu gaseste faina. Vrea sa mearga sa cumpere faina, dar roata de la bicicleta e sparta. Se hotaraste sa o repare, si merge sa ia sculele din atelier, dar atelierul e incuiat si Pettson nu isi aminteste unde a pus cheia. Pana la urma gaseste cheia in fantana, dar nu are cu ce sa o ia. Isi da seama ca are in pod un bat mai lung, dar ca sa urce in pod are nevoie de scara. Scara e in gradina, si pe ea doarme taurul fioros al vecinului. Asa ca trebuie sa pacaleasca taurul si impreuna cu Findus fac un adevarat plan. Totul e foarte haios.


Am mai luat si alte carticele: Vantaoarea de vulpi si Findus la pescuit. 
Mai vrem sa luam si  Cand Findus era mic si a disparut

(CARTI pt copii) Kitty face baie si Kitty si bebelusul - de Neil Bruel

Avem de ceva timp "Kitty face baie", dar nu au fost atrasi pruncii de ea si nu am citit-o. Intre timp am vazu ca mai sunt 3 carticele din serie la reducere si le-am luat si pe acelea.

Asa ca sambata seara am citit "Kitty face baie". A fost chiar distractiva: un mix intre poveste, benzi desenate si enciclopedie (sunt vreo 2 pagini despre feline si de ce nu le place apa, desi stiu sa inoate foarte bine si ca totusi exista o pisica salbatica pescar care se scufunda ca sa prinda peste). Ilustratiile sunt simple alb-negru si haioase.

Kitty e jegoasa si are nevoie de o baie. Dar ca toate pisicile, ei nu ii place sa intre in apa. Asa ca stapanii incearca sa o convinga, sa o mituiasca, sa o ameninte, psihologie inversa etc. Si ca sa bage pisica in apa au nevoie de o armura, bandaje pentru zgarieturi etc.



Duminica seara am citit "Kitty si bebelusul". De data asta stapanii pleaca pentru o saptamana si o lasa pe Kitty si cainele familiei cu unchiul Murray (care trebuie sa sune aproape zilnic la pompieri ca sa coboare pisica, cainele sau chiar si pe el din pomul din fata casei). La intoarcere stapanii ii aduc lui Kitty o supriza: e mare, lasa bale si face mult zgomot. Kitty crede ca e inca un caine. Celelalte pisici din cartier cred ca e o alta pisica. Binenteles ca e un bebelus.


Dintre cele doua mie mi-a placut mai mult prima.

Cred ca merge pentru copii de pe la 5 ani in sus. S la +3 ani a ascultat povestile, dar sunt multe cuvinte pe care nu le-a inteles si nu cred ca a inteles nici explicatiile (ex. psihologie inversa, naiba).

(Handmade) Tricouri pictate pentru copii

Am vrut sa fac un cadou deosebit si am ales un tricou pictat pt o mamica si un body pentru copil. Am cautat un model cu bufnite si am vorbit cu Ana. Mi s-a parut ca a iesit foarte fain ce a facut.

Dupa asta m-am gandit sa le fac si copiilor mei ceva, asa ca am facut comanda de vopsele si am cautat cateva modele pe net. Am inceput cu ceva simplu. Batman. Erau plecati la bunici si cadou de intoarcere i-am asteptat cu tricourile. Le-a placut.

Apoi stiind ca sunt obsedati cu Nexo Knights si cum unul dintre postere avea semnul lui Clay destul de mare, am zis ca incerc sa il pun pe un tricou. Normal ca pe urma S a vrut si el un tricou cu semnul lui Aaron.



Iar R. mi-a cerut sa ii fac si semnul lui Zane din Lego NinjaGo si mi-a aratat posterul de pe perete. Din nou cand au plecat la bunici m-am apucat de pictat, dar m-a tentat mai mult sa incerc sa ii fac personajul Zane. Am zis ca cel mult stric un tricou de 20 ron si asta e... Si dupa cateva zile i-am facut si lui S. pe Lloyd. Cand s-au intors au fost chiar entuziasmati.



Si apoi am inceput sa fac cadouri. Am cautat modele faine pe net. O vulpe pentru o fetita pasionata de vulpi. Animalute haioase pentru o bebelusa nou-nascuta.

De ziua mea am mai primit o sacosa de borcane cu vopsele si am promis ca fac niste tractoare si pisici pentru nepot. Deocamdata am facut doar un tractor.

Update: Am facut si pisicile...

(Hai-Hui prin Bucuresti) Expozitia Lego "Invazia Gigantilor"

Duminica seara am dat o fuga la Grand Arena Mall ca sa vedem expozitia lego "Invazia Gigantilor".

Expozitia e faina. Chiar impresionanta la unele chestii si au o gramada de teme: modele gigant, human body, Star Wars, super eroi, zona fanteziei, zona basmelor, roboti, arhitectura etc.

Copiilor le-a placut cel mai mult Gotham City si Batmobilul urias. Gotham City avea vreo 4-5 butoane care faceau sa se miste trenuri si masina si Batman pe o tiroliana.

Mie mi s-a parut impresionant prin marime avionul - macheta de 11 m a avionului Boeing 747, la care au folosit 1 mil piese. Au mai fost foarte faine niste orasele de basm.

E fain si locul de joaca (Fun Park). Dupa ce au vizitat toate vitrinele, s-au infipt la locul de joaca. Au preferat cuburile uriase - Mega Bricks, din care au construit (impreuna cu tatal lor) o casa cu acoperis. Erau foarte incantati ca a lor era cu acoperis si ceilalti copii faceau doar peretii.  Pe urma au abandonat-o, cel mare s-a intors la expozitie si s-a mai invartit jumate de ora in jurul vitrinii cu Gotham City, iar eu cu S. am ramas la locul de joaca unde a inceput sa construiasca chestii cu cuburi Lego Duplo.

Cand sa plecam s-a lasat cu plans pentru ca S. voia sa mai stam. Din fericire cand a auzit ca am comandat mancare chinezeasca si ca trebuie sa mergem sa o luam s-a linistit. Si am promis ca pana se inchide expozitia o sa ii mai aducem.


E deschisa pana pe 24.02.2019.
Bilete:   - gratuit pt copiii sub 95 cm
              - intre 23 si 28 ron pe persoana  (in functie de nr de bilete, zi de weekend sau in timpul saptamanii si ora )

(Hai-Hui cu copiii) O zi la Muntele Rosu

Toata saptamana am asteptat iesirea la munte. Nu stiam unde, dar am vrut musai sa iesim inca o tura toamna asta. Eram asa entuziasmata de cum arata padurea in Ciucas tura trecuta, incat am vrut neaparat sa mai vad atatea culori inca o data.

Am propus cateva trasee de o zi. Dar cum am vrut sa evitam Valea Prahovei, am ales pana la urma sa mergem la Muntele Rosu. Pana acolo e asfaltat si de-acolo e traseu destul de lejer incat sa putem urca cu pruncii macar o parte din traseu. Le-am povestit copiilor si erau si ei entuziasmati ca vom urca si au zis ca vor pana in varf.

Pe drum am vazut ca padurea nu mai e asa colorata, de fapt a cam ramas fara frunze. Am fost surprinsa cat de repede s-a schimbat peisajul. Muntii erau in ceata, dar am zis ca vedem acolo cum facem si daca urcam pe traseu sau nu. Pana la urma s-a ridicat pacla si se vedeau muntii foarte frumos. Le-am aratat copiilor unde vom urca (cu specificatia ca vom merge cat pot, nu neaparat pana pe varf...)

Am ajuns la Muntele Rosu pe la 11. Ne-am echipat si hai la urcat. Numai ca dupa nici 100 m, S. a inceput sa se smiorcaie ca nu mai poate, ca el vrea doar sa se joace cu masinutele in padure etc. Pana la urma l-am convins sa urce macar pana la padure (cel mult 300 m). Acolo si-au lasat rucsacii si-au scos masinutele si s-a terminat cu traseul nostru. Erau atat de ocupati sa sape in pamant, sa transporte conuri si sa construiasca chestii din bete si ramuri de brad, incat nu i-am mai convins sa mergem mai departe. Nici macar R nu a mai vrut, el care prima data a zis ca vine doar el cu mine daca S, nu mai vrea.

Cum tura asta chiar aveam asteptari mari (tinand cont ca pe vf Ciucas au urcat fara probleme) si speram macar pana la statia seismologica sa urcam (mai ales ca pana acolo au mai urcat anul trecut), am fost foarte dezamagita. Mi-a parut oarecum rau ca nu i-am lasat cu bunica-sa si sa plec pe un traseu.

Pana la urma ne-am intors langa masina, am scos izoprenele si noi am zacut la soare cat ei s-au zbenguit si jucat pe-acolo. Am mancat la Cabana Silva (ciorbe, gratare, cartofi prajiti) si pe la 4:30 am plecat spre casa. 

(CARTI pentru copii) Prea multi morcovi - Katy Hudson (+3 ani)

"Prea multi morcovi" e o carticica foarte haioasa, ilustrata frumos.
O avem de mult timp si am citit-o de foarte multe ori. Se mai gaseste pe elefant.ro si pe universenciclopedic.ro .

Iepurele e disperat dupa morcovi, totul este despre morcovi si are atat de multi morcovi incat nu mai incape in casa. Se hotaraste sa se mute la prietena lui Testoasa, doar ca ii umple si casa ei cu atatia morcovi incant o sparge. Se muta amandoi mai departe la Pasare. Iepurele aduce tot mai multi morcovi. Si asa trec de la un prieten la altul, pana cand Iepurele isi da seama ca a distrus destule case si ca mai bine se intorc la el in vizuina si imparte morcovii cu prietenii sai.

Povestea e simpla, dar foarte amuzanta. Potrivita si pentru copii de vreo 3 ani, dar si pentru cei care invata sa citeasca (e scris mare, propozitii scurte si cuvinte simple)

(Hai-Hui cu copiii) Plimbare prin Ciucas

De vreo doua-trei  saptamani tot vreau sa mergem la munte, dar din diverse motive nu am mai ajuns. In plus am tot sperat sa pot face rezervare la Cabana Varful Ciucas, dar nu se gasesc locuri - trebuie facuta rezervarea cu cate-o luna inainte.

Vineri am facut rezervare la Cheia, la pensiunea Silvian si am si platit camera, sa fiu sigura ca de data asta si ajungem.


Sambata trezirea la 6, bagajele in masina, copii in scaunele lor si la drum spre Cheia. Nici nu am iesit din Bucuresti ca au inceput cu "Cand ajungem?" , "Mai avem mult?" etc si erau foarte enervanti, mai ales R. Le-am zis ca avem doua solutii: ne intoarcem sau se linistesc si mergem mai departe. Se pare ca isi doreau si ei la munte ca nu au mai facut scandal tot drumul: ne-am jucat fazan si ne-am distrat, iar pe DN1 A ne-am bucurat de culorile de toamna ale padurii. Arata superb! 


Am ajuns in Cheia pe la 9:30. Pana la Cabana Ciucas am urcat cu masina. Drumul e ok pentru 4x4, noi am sunat inainte la cabana ca sa ne asiguram ca se poate urca. Daca eram fara copii am fi mers pe jos, padurea era superba si chiar merita facut traseul pe jos.  Dar cu copiii nu am vrut sa riscam, pentru ei ar fi fost prea monoton pe drum prin padure  si nu cred ca ar fi ajuns nici macar pana la cabana. Am preferat sa facem un traseu mai interesant.

Am parcat langa cabana. A venit cainele urias in vizita la noi, dar cum nu aveam mancare pentru el, a plecat la altii. Echiparea cu bocanci si rucsaci (inclusiv copiii). Le-am dat copiilor bete de tura ca erau foarta incantati de ele si am pornit la drum spre varf. Nu aveam asteptari prea mari, am zis ca mergem cat de mult vor, ne oprim sa ne jucam si asta e. Pana la urma important era sa stam la aer curat si sa ne simtim bine toti.


Am mers doar vreo 500 de m si brusc li s-a facut foame. Pauza de sandwich. A venit si pisi de sus de pe traseu (pisica gri de la cabana se pare ca urca cu turistii care ii dau mancare). A stat cu noi cat am mancat, si apoi a plecat la altii care s-au oprit mai sus putin de noi.

Pe traseu am oprit destul de des, pauze scurte de baut apa sau de rontait batoane cu cereale,  mere sau banane. I-am motivat cu "haideti pana la stancile alea, mai facem acolo o pauza", "urmeaza si o portiune de catarat", "hai sa vedeti babele - sunt niste stanci care arata ca niste babe care se pupa". Eu cu S (3 ani) ne-am jucat de-a Nexo Knights si betele de tura au devenit sulita si buzdugan. Toti bolovanii de pe drum (inclusiv Babele la sfat) erau monstrii iesiti din Cartea monstrilor si trebuia sa ne luptam cu ei. Mi-a vorbit tot drumul despre cavelerii Nexo si despre cum se lupta ei cu raufacatorii.  Iar R cu taica-su s-au jucat de-a Lego - Politia montana (erau hotii urmariti de politie prin munti si se tot ascundeau pe dupa bolovani sau urcau pe ei sa vada daca sunt urmariti).

Si "Babele la sfat", nu sunt babe, R mi-a zis ca seamana de fapt cu un caine si o maimuta.

Imediat dupa babe, R a inceput sa cedeze, a trebuit sa insistam sa urce ultima panta pana pe varf. Am zis ca sigur ii era foame - a mancat doar o banana si un mar (ca brusc nu mai erau bune nici sandwichurile de-acasa, nici alea cumparate de la Subway, iar checurile, unul cu legume si altul cu fructe uscate facute de mine, sunt oribile si nu vrea nici sa le guste).

Eu cu S. am luat-o inainte, ca mi-era ca cedeaza si el daca il vede pe frate-sau ca nu vrea sa mai mearga. Pana la urma au ajuns si ei dupa vreo 10 min - l-a convins ca o sa ii para rau daca a renuntat asa aproape de varf.  Pe varf, pauza de mancat si de facut cateva poze. Eram foarte incantata ca au ajuns pana acolo. Mai ales ca nu ma asteptam sa reziste S., credeam ca cel mult pe la Tigai ne vom opri.

La coborare eu am ramas cu R. iar S. a plecat mai in fata cu H.- nu stiu de unde avea S atata energie, dar s-au miscat foarte repede. R a tras vreo doua trante ca isi tot baga betele de tura in fata picioarelor. I-am tot zis cum sa tina betele, dar degeaba. Pana la urma a renunatat la ele si le-am pus pe rucsac. Nu a comentat decat cand am ajuns la lac, ca nu vrea sa mai mearga si ca de ce trebuie sa mergem asa mult. Dar cred ca voia sa stea mai mult la lac si sa arunce pietre, dar fiind ca eram rupti de foame trebuia sa ajungem la cabana sa comandam ceva.

La cabana nebunie. Abia am gasit o masa pe terasa si asta pentru ca am avut noroc ca tocmai s-a ridicat cineva cand noi am ajuns. Ne-am intalnit intamplator si cu o amica si fiica ei, copiii s-au alergat prin curte la soare si au sarit pe trambulina (nu inteleg de unde mai aveau energie). Au adus destul de repede ciorbele, dar dupa felul doi am stat mai bine de o ora. Erau total depasiti de puhoiul de oameni care voiau sa manance la ei. Pe la 5 am plecat. Copiii au adormit instant pe drum - nu au contat hurducaielile. Padurea era si mai faina in lumina de la apus, decat dimineata.

La pensiune am stat in curte pe balansoar pana pe la 7 cand am inghetat. Camera cam naspa - cel putin pentru copii - avea o platforma suspendata cu patul dublu sus (doua paturi simple unite) la care se ajungea pe o scara foarte abrupta si jos o canapea. Normal ca S. a urcat si coborat de pe scara de nu stiu cate ori si ne era frica ca o sa plece noaptea din pat si o sa cada in cap. 

A doua zi dimineata aveam in plan o plimbare la Muntele Rosu cu program de voie. Adica as fi vrut sa urcam cat mai mult spre vf Gropsoarele, dar daca pruncii nu ar fi vrut, ma multumeam si cu stat la soare in poiana mare de langa cabana Muntele Rosu si o masa la cabana Silva. Din pacate nu am mai ajuns la Muntele Rosu, pentru ca pe la 11 noaptea R. a facut febra mare. Am avut la mine doar Nurofen, nu stiu cum de am uitat sa iau si Panadol cand am facut bagajul. Pe drum a fost aiurea - copiii au dormit, dar noi eram cam terminati, din fericire am ajuns acasa cu bine pe la 1:30.

Bonus: panoramele facute de Horatiu.

(Hai-hui cu copiii) La Tara

Sambata. Ziua lui R, 6 ani. Initial am vrut sa rezervam o noapte la mare, dar urma sa inceapa scoala si mai aveam o gramada de chestii de luat.

Ne-am tot gandit ce sa facem. Initial am vrut sa mergem la Edenland sau Comana, dar m-am gandit ca poate S, avand doar 3 ani, nu va avea acces pe traseele de catarat si ca o sa iasa cu scandal ca R urca si el nu. Mi-am amintit de La Tara. Cat au fost copiii la bunici, gradinita a organizat o excursie si cum din poze parea ca ceilalti s-au distrat, am zis ca hai sa incercam.


La Tara e destul de departe -Autostrada A1, Bucuresti – Pitesti , Km 36. Am facut cam o ora pana acolo.

Nu se plateste taxa de intrare, dar teoretic e cu consumatie minima (la piscina). Practic noi nu am luat de la inceput bratara pentru consumatie, ci am platit separat tot ce am facut sau consumat. E ieftin fata de alte locuri de acest gen (5 ron plimbare cu poneiul, 5 ron traseul de catarat, meniu cu gratar si garnitura si salata 15 ron).

Cum am ajuns acolo ne-am dat seama ca e un eveniment cu motociclisiti (Poker Run) si ca poate nu am ales tocmai o zi potrivita pentru o vizita cu copiii. Nu au auzit decat cateva injuraturi, si pana la urma nu cred ca le-au bagat in seama pentru ca erau prea incantati de motociclete - ce-i drept erau unele superbe, altele zici ca erau picate din filmele cu Batman. Apoi am lasat motociclistii la piscina si bar si noi am stat mai mult in partea opusa, la animale si locul de joaca si nu am mai avut treaba cu ei.

Animale erau destul de putine: magari, ponei, capre, porci, iepuri, o lama, gaini, pauni, si un cal. Mi-a parut rau ca nu le-am adus morcovi ca erau toate disperate la gard.  (la Ferma Animalelor din Pantelimon mereu mergeam cu 2-3 kg de morcovi ca sa le hranim )

Copiii au calarit pentru prima data un ponei. Era 5 ron tura. Le-a placut.

Locul de joaca. Cred ca totul e facut din lemn - unele cam distruse deja - cuie mai iesite etc - dar cu atentie nu se intampla nimic.
 - Traseul de catarat - parc de aventura - le-a placut cel mai mult 5 ron tura.  Au fost amandoi pe traseu si inca de cate doua ori, desi teoretic nu e pentru copii de 3 ani. L-am lasat si pe S. pentru ca nu mi s-a parut asa greu. A fost doar un mic accident - a cazut la butoaie in plasa de siguranta - din fericire nu s-a zgariat/lovit de marginea butoiului si a doua tura a urcat pe o scara care ducea la o platforma mai sus, unde nu erau balustrade si ar fi putut sa cada. Din fericire l-am recuperat repede.
- Le-a mai placut tiroliana.
- Trambulina - ei... aici devine mai periculos. In primul rand pentru ca erau parinti care isi lasau copiii nesupravegheati si se impingeau, sareau pe cei cazuti etc. In al doilea rand, stalpii care sustineau trambulina nu mai erau protejati de nimic si . O fetita s-a zgariat la mana destul de urat cand a impins-o frate-sau spre stalp.
- Labirintul - au ajuns la in mijlocul lui urcand o scara, peste un pod suspendat, printr-un pod de casuta si de-acolo trebuiau sa caute iesirea. Doar ca peretii erau in mare parte rupti sau scosi din cuie - peretii erau din ceva plasa verde - si copiii treceau prin pereti fara nici o treaba.

Mancarea: aveau doar gratare, sarmale, o ciorba de perisoare. Am luat pulpa de pui cu cartofi prajiti si salata de varza - 15 ron meniul asta. Nu e pentru pretentiosi, nu are nimic deosebit. In plus o musca se plimba prin vitrina cu mancare, dar din nou.... eram la tara, cu animale in apropiere, in camp, nu am avut pretentii. Nu am stat la mesele de langa bar pentru ca era muzica foarte tare si in plus erau motoclicistii cu limbaj colorat - nu era tocmai ce voiam sa asculte copii in timpul mesei. Am mancat intr-un foisor mare - cred ca acolo tineau ateliere de olarit. Erau cateva banci de lemn si diverse jucarii. Partea buna: umbra. Partea proasta: era plin de praf totul, inclusiv mesele si bancile si a trebuie sa curatam o masa ca sa avem unde manca.  

Copiii ar mai fi vrut si cu barcutele pe balta, dar am renuntat ca ardea soarele si oricum ei erau terminati de oboseala.

Concluzia: e chiar ca la tara... miroase a animale, e praf peste tot, "aleile" sunt batucite si pline de praf, majoritatea chestiilor sunt facute din lemn, e in camp, langa padure. La Ferma Animalelor din Pantelimon e lux fata de aici.

De placut ne-a placut, dar chiar ar merita sa intretina mai bine locul si sa faca micile reparatii necesare, mai ales la locul de joaca al copiilor. 

(Hai-Hui cu copiii prin Bucuresti) Casa Experimentelor

Am gasit pe net recomadare pentru Casa Experimentelor si de mult am zis ca trebuie sa ajungem. N-am mai ajuns si intre timp R a fost cu gradinita. I-a placut mult si a zis ca mai vrea, dar nu ne-am mobilizat pana acum.

Duminica, cam noros si parea ca urmeaza sa ploua, mai era si prea tarziu ca sa mai scoatem bicicletele in parc. Ce facem? Casa Experimentelor? Ok, hai sa vedem ce o fi cu casa asta...

Taxa 80 ron pt doi adulti si doi copii.
Din pacate am ajuns destul de tarziu si deja erau incepute experimentele electrice  - nu am prins fulgerele  (Bobina Tesla) si doar o parte din experimenutl cu  Generatorul Van de Graaff. Au pe site program.


A fost fain. Ne-au placut si noua si copiilor.

Cele mai apreciate au fost (s-au tot intors la ele de cateva ori):
- camera cu umbre (poza umbrei pe perete)
- bicicleta generatoare de electricitate: pedalezi si pornesc diverse aparate electrice - R a pedalat o gramada si era foarta incantat ca miscarea lui face sa functioneze becuri, radio, bormasina, camera video si monitor etc.
- cuburi tetris - cu lumina - amandoi au construit turnulete luminate
- bile pe planuri inclinate


Teoretic cred ca cel mai interesant e pentru copii de scoala, care deja au cateva cunostinte de fizica etc, care sa si inteleaga explicatiile din spatele experimentelor. Dar chiar si un copil de 3 ani va gasi ceva interesant de vazut/facut si va fi incantat, chiar daca pentru ei va fi doar o "vrajitorie" rezultatul experimentului.

(CARTI pentru copii) Copacul cu 26 de etaje de Andy Griffiths (+5 ani)

E o carte haioasa, plina de aiureli (de ex. capitanul cap de lemn, pisicile zburatoare etc), seamana cu benzile desenate - are ilustratii simple, dar are si texte mai lungi pe unele pagini.

Andy si Terry si-au construit o casuta in copac, dar nu orice casuta, ci una cu 26 de etaje. Au tot felul de chestii in ea: rechini, roboti, atelier de inghetata, pista pentru masinute, un bazin cu rechini adevarati etc. In poveste mai apare si Jill iubitoarea de animale, care are pisici zburatoare. Cei trei povestesc cum au ajuns sa se cunoasca si sa construiasca interesanta lor casuta din copac dintr-o corabie naufragiata.

Copiii se distreaza: mai ales cel mare (6 ani).


Mai e o carte :  Copacul cu 13 etaje

(Hai-Hui cu copiii) O dimineata pe plaja la Vadu

Vacanta noastra de la copii s-a terminat si vineri am plecat sa ii recuperam de la bunici. Ca sa fie mai distractiv pentru ei am ales sa ii ducem la mare. Din pacate ne-am trezit tarziu, asa ca am gasit doar cazare cam scumpa in Mamaia Nord. Dar na, asta e, am luat asa ...

Am trecut cu bacul la Galati. Copiii au fost atat de incantati de bac incat la mare s-au jucat o gramada cu pluta si basculanta de-a bacul care traverseaza Dunarea. Ne doream sa ajungem cat mai repede la plaja ca sa profitam de cat mai mult stat la soare si balacit inainte de ora 12 asa ca ne-am oprit intai la Vadu, ca era oarecum in drumul nostru.





Se plateste taxa de rezervatie: https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/taxe-si-permise-de-acces-si-pescuit-in-rezervatia-biosferei-delta-dunarii-456.html

Noi am ales varianta online, pentru ca am platit cand eram deja pe drum (de pe site nu prea am inteles daca se plateste si pentru copii, dar na, pentru 5 ron de persoana, am preferat sa ii dam decat sa nu avem permis pentru ei si sa ne trezim cu amenzi):  https://www.info-delta.ro/blog/permise-delta-dunarii-online-eliberare-permise-de-pescuit-acces-delta-dunarii-online/

Plaja e salbatica, in pustiu, fara amenajari, destul de putin aglomerata (comparativ cu restul plajelor incepand cu Mamaia Nord pana la Vama). E plin de corturi si rulote, desi pe drum sunt panouri pe care scrie clar ca e interzis campatul in rezervatie si ca se da amenda...

Am stat destul de aproape de dig, unde era si un mic golf cu apa de jumate de metru (o baltoaca, dar alimentata dintr-o parte cu apa de mare). A fost perfect pentru copii, am putut sta pe mal si ei in baltoaca, fara sa ne facem probleme ca ii iau valurile in larg.

Pe la 12 am strans jucariile si am plecat la cherhana sa mancam. https://www.facebook.com/CherhanaVadu/. Am luat chefal. A fost foarte bun. Nu stiu daca il aveau deja pe plita stiind ca sunt multi care comanda sau am avut "prioritate de copii", dar ne-au servit instant. Pana si copiii au zis ca vor sa mai manance peste de ala bun si sa mai mergem acolo.

Apoi am plecat la cazare. Seara si a doua zi dimineata plaja balaceala, iar dupa masa de pranz am plecat spre casa. 

(Hai-Hui cu copiii) - Trasee pe munte (si nu numai) cu copii mici

Pentru ca am fost intrebata de idei de mers la munte cu pruncii, ca sa prinda si ei gust de miscare in natura, si daca tot am strans o lista de locuri si trasee pe unde am fost deja, le pun mai jos.

Dar inainte, cateva recomandari:
- copiii merg mai cu spor daca sunt impreuna cu alti copii de varsta apropiata - se joaca, povestesc etc si uita de oboseala
- cresteti gradual dificultatea traseului, nu ii duceti din prima pe trasee prea lungi
- tineti cont de varsta copiilor - de ex un copil de 2 ani nu va merge prea mult pe jos, asa ca sistemele de purtare s-ar putea sa fie de folos
- povestiti-le cu entuziasm despre ce vor vedea pe traseu ca sa ii motivati si faceti jocuri: cine ajunge primul la copacul ala, cine vede urmatorul marcaj etc
- dati-le premii: medalii sau cupe (sunt in Decathlon ieftine) cand termina traseul, am auzit un parinte care a cumparat un zmeu pt copil si l-au inaltat cand au ajuns la finalul traseului
- inventati povesti (sau cautati legende despre locurile unde mergeti): o data prin padure incercam sa il conving pe S ( avea 2 ani) sa mearga mai mult pe jos si i-am zis ca hai sa il cautam pe spiridusul Pixi, ca sigur traieste prin padure si cand a vazut o scorbura m-a intrebat daca aia e casa lui Pixi si incantat ca i-a vazut casa, a inceput sa o caute entuzismat si pe Marmi, marmota .
- luati jucariile preferate - mici si usoare. In pauze sunt foarte bune.
- sa nu aveti asteptari - copiii s-ar putea sa se plictiseasca sa mearga pana la final sau se vor opri daca vad ceva interesant pe traseu (o balta, un bustean, un rau) si de multe ori vor prefera sa stea acolo sa se joace. Si la fazele astea e de preferat sa renunti la traseul propus si sa il lasi sa se joace, decat sa tarasti copilul suparat dupa tine.
- atentie la incaltaminte si haine




1. Vulcanii Noroiosi (+0 ani) - nu e traseu, dar spatiul e atat de mare incat am umblat o gramada pe jos. Relieful e spectaculos, copii au fost incantati si de atunci au intrebat destul de des cand vom mai merge la vulcani.

2. Delta Vacaresti (+0 ani)- noi am fost cu bicicletele, dar merge foarte bine pentru o plimbare "pe teren accidentat" (cum zice R) asa "de antrenament" pentru munte. Am vazut inclusiv parinti cu copii in carucioare sau cu trotinete. 

3. Transfagarasan  (+0 ani la picnic )- se poate merge cu masina pana dupa Cabana Capra sau chiar dupa Balea Lac spre Balea Cascada - sunt zone cu locuri bune de parcat, dupa care se poate urca spre munte, nu neaparat pe traseu, pe malul paraielor. Sunt cateva cascade mici si pot fi alese ca punct final. Copiii au fost chiar incantati sa urce pana la ele si apoi sa stam pe mal si sa arunce pietricele in apa sau sa faca baraje.

4. Cascada Balea (+3 ani) - de la Cabana Balea Cascada pe punct rosu. Traseul e foarte usor. Cel mult o ora de plimbare. Am fost cu copiii la sfarsit de septembrie, cand cel mic avea 2 ani. A mers mult pe jos - toata prima parte pana a devenit traseul putin mai abrupt, la intoarcere a stat doar in brate. Aproape de finalul traseului la intoarcere, si R a inceput sa se planga ca a obosit - dar de fapt era mai mult plictisit.

5.  Pestera Valea Cetatii din Rasnov (+0 ani, +3 ani pe jos) - de la parcare se merge cam jumate de ora prin padure pana la pestera. S. fiind mic a stat in manduca (avea in jur de 1 an), iar R era foarte incantat sa mearga pe jos pentru ca nu mai vazuse alta pestera, deci nu a comentat deloc pe drum (in schimb a comentat cat am asteptat sa vina ghidul din pestera cu alti turisti).

6. Cheile Rasnoavelor (+0 ani) - se poate merge cu masina prin ele. Noi am lasat-o la un capat si ne-am plimbat. Copiii au fost incantati sa arunce pietre in rau.


7. Cheile Zarnestiului (+3 ani pe jos)-  se lasa masina la Fantana lui Botorog si de-acolo pe jos. E drum drept si e  foarte fain. R (aproape 5 ani) se cam plictisea asa ca de multe ori a mers pe rau in loc de drum si pe urma l-am dus putin si prin Cheile Pisicii si acolo a fost foarte incantat de catarat pe bolovani. S (1 an jumate) a stat mai tot drumul in manduca.

Am mai fost o tura cand R avea aproape 7 ani, iar S 4 ani. Au mers amandoi pe jos, mai cu comentarii, mai cu joaca si alergat. Am ajuns pana la intersectia cu Cheile Pisicii, unde ne-am oprit sa mancam si S era obosit si nu a vrut sa plece mai departe la plimbare pe drum si am asteptat acolo vreo jumate de ora cu el pana ceilalti s-au intors.

 

8. satul Predelut  (+3 ani pe jos)- am urcat pe un drum de tara, pana pe deal (asta merge la orice sat de la munte). Ploua si nu prea aveau copiii chef de plimbare, dar trebuia sa isi consume energia afara, nu la pensiune. Asa ca la urcare l-am "prostit" pe S cu fragute (dupa ce le-am gasit pe primele ii tot ziceam ca hai sa cautam fragute si mai in fata) si la intoarcere au facut amandoi concurs de alergat cu taica-su.

9. vf Postavarul  (+0 ani)- am urcat cu telecabina din Poiana, ajunge pana aproape de varful Postavarul. De acolo am urcat pe varf si am vrut sa mergem la cabana Postavaru (cam la jumatate de ora de la telecabina) ca sa mancam. Dar planurile ne-au fost date peste cap, pentru ca "bestiile"  nu se mai saturau de tavalit prin zapada. 

10.  Cabana Muntele Rosu (+0 ani)- am ajuns cu masina pana la cabana si am reusit sa ii convingem sa urce pana la statia seismologica (e o panta lunga si destul de abrupta, asa ca am fost incantati ca au ajuns pana acolo). Era putina zapada pe poteca asa ca se distrau aruncand cu bulgari in noi.  La coborare pe S. (care avea putin peste 2 ani) l-a luat in spate. 

11. Cheile Tisitei, Lepsa (+3 ani pe jos)- traseul e frumos si usor. Noi am mers foarte putin pentru ca tot ce voia R era sa arunce pietre in apa si cand am gasit un loc bun de aruncat pietre, S (aproape 3 ani) mi-a adormit in brate si dupa ce l-am mutat pe rucsaci a dormit vreo 3 ore, asa ca nu am mai facut nici un traseu. 



12. Cheile Turzii (+3 ani)- e un traseu care merge facut lejer cu copiii - S. la 3 ani l-a facut dus-intors pe picioarele lui - abia la sfarsit, ultimele 10 min era chiar terminat si a trebuit luat in spate, dar in rest chiar daca la intoarcere a mai comentat ca e obosit, tot a mers pe picioarele lui.Totusi, sunt zone inguste si trebuie avut mare grija de ei si tinuti de mana.



13. Circuitul 300 scari, Slanic Moldova (+ 5 ani) - e un traseu prin padure, cam lung pentru copii (R avea 5 ani). Probabil e mai fain iarna sau toamna, noi am murit de cald si nu am fost prea incantati. Stiam ca trebuie sa ajungem si la cheile si cascada Slanicului si tot asteptam sa ajungem si ii incurajam pe copii ca o sa vedem cascada, dar spre dezamagirea noastra nu le-am gasit. La intoarcere am mers pe sosea, desi era o varianta pe malul raului (spre Aleea Izvoarelor) - dar nu am stiut. S. (avea 2 ani) a urcat prima parte cu scarile pe jos. Pe urma l-am mai tinut in brate, mai mergea pe jos si tot asa, dar toata coborarea a fost in brate. (a doua zi am descoperit si "cascada" si "cheile" si erau chiar langa drum, pe Aleea Izvoarelor - cascada de fapt era un fel de dig de beton peste care se scurgea apa...). 


14. Cabana Ciucas - Varful Ciucas (+3 ani)- pana la Cabana Ciucas se poate urca cu masina (de teren sau macar sa fie mai inalta). Cei de la Cabana pot asigura transport contra cost. De aici traseul e destul de lejer pana pe varf si fain. Se poate urca pe jos si pana la cabana, dar drumul prin padure poate fi plictisitor si destul de greu pentru copii, mai ales ca ultima parte e mai abrupta. S (3 ani) a urcat lejer, tot drumul s-a jucat de-a NinjaGo, folosind batul de tura pe post de sabie. R (6 ani) in schimb a cedat chiar pe ultima panta inainte de varf si a trebuit sa insistam destul de mult sa mai urce cateva minute ca sa nu ii para rau pe urma (desi e posibil ca oboseala lui sa fi fost din cauza ca era putin bolnav - in seara aceea a facut febra, deci probabil de aceea era indispus inca de pe traseu).

15. Cascada Lotrisor - Valea Oltului (+3 ani)- traseul e lejer, vreo ora pe drum forestier, cascada e faina. Copiii au comentat la un moment dat ca s-au plictisit si au obosit si vai ce ii dor picioarele de atata mers si nu mai vor, dar nu am cedat miorlaiturilor si am ajuns pana la cascada (de fapt cand mergem spre casa de la gradi si after facem cam tot atat, cu ocolul prin parc, deci era clar ca erau doar plictisiti, nu si obositi). R- 7 ani, S - 4 ani. 

16. Crucea Caraiman (+3 ani) . Urcat cu telecabina pana la Babele, plimbare spre Sfinx, apoi spre Crucea Caraiman (1 ora). S - 4 ani, R - 7 ani. S-a lasat cu comentarii din motive de plictiseala, nu ca ar fi fost ceva complicat sau prea greu sau macar obositor. Pe urma au fost incantati.