Am plecat de la Pensiunea Muntele Gaina, inca o data pe scurtatura peste munte spre Arieseni si apoi spre satul Remetea, cu oprire la Pestera Ursilor.
Pestera Ursilor e cea mai cea. E foarte faina, a depasit
orice am vazut pana acum. Formatiunile sunt foarte multe, mici, mari,
deosebite, atarna de tavan pe fiecare centimetru, cresc din podea. Pozele gasite pe net sunt departe de realitate, e mult mai
impresionant in galeriile pline de formatiuni, decat pare in poze. Parca e o alta lume - una fantastica.
Din pacate si aceasta pestera tot cu puhoiul se viziteaza. Chiar zicea ghidul ca suntem un grup ok ca marime - eram vreo 50 de oameni - si ca dimineata a avut un grup de 100 si a fost mai greu. Parti aiurea... fiind multi era galagie, unii vorbeau deodata cu ghidul, alteori ghidul incepea sa vorbeasca inainte sa se inghesuie toti in fata lui, plus oamenii naspa care nu sunt in stare sa respecte niste reguli simple: fotografiatul interzis, nu atingeti formatiunile, mancatul interzis. Si copiii ma tot intrebau de ce oamenii fac poze din moment ce e interzis si de ce unii arunca monede intr-o balta. (Poze nu avem ca doar era interzis fotografiatul... )
Ne-am oprit la Conacul Ursului sa mancam. A fost ok - terasa, mancarea ok (pastravul cam sarat, dar in rest totul bun). Partea aiurea e ca a venit un grup mai mare cu cativa prunci - pruncii s-au asezat la o masa singuri, parintii la alta si urlau unii la altii. Mi s-a parut foarte aiurea, dar na... civilizatia...
Apoi am plecat spre cazare, am gasit pe booking o casa din lemn cu doua camere si baie privata, in campingul Turul. Din poze parea sa fie intr-o gradina. Tinand cont ca in camping de obicei e muzica (de exemplu in campingul din Cheile Turzii) sau scandal, preferam sa le evitam. Oricum a fost foarte ok in camping - dezavantaj ca nu au aer conditionat, dar in rest camerele au fost foarte ok, cu apa calda, curate, mancare am putut face in bucataria comuna (era o plita electrica in camera, dar am preferat sa fierb niste orez pe aragaz, ca sa nu stau mult dupa el). Din pacate in curtea campingului era cam haos - adica pe langa bucataria comuna erau depozitate tot felul de chestii aiurea - gratare, unelte etc In fata casutei noastre erau containerele de gunoi - mie mi s-ar fi parut mult mai ok sa le puna intr-o laterala de la bucataria comuna, undeva sa nu fie asa evidente si sa nu stai la terasa casutei, cu containerele de gunoi sub ochi. In spatele casutelor era un gater sau ceva de genul acesta, ca se auzea zgomot de utilaje. Noi nu am stat in timpul zilei, deci nu prea ne-a deranjat asta. Proprietarii au fost foarte de treaba, ne-au dat explicatii cu ce e de vizitat in zona, recomandare de mers pastravarie cu piscina, numere de telefon pentru ghid pe via ferrata in Cheile Cutii.
Seara
am oscilat foarte mult daca a doua zi sa stam prin zona (Cheile Lazuri,
Cheile Cutii, Pestera Meziad si Pestera Farcu) sau sa incercam un
traseu in Padis - Cetatile Ponorului sau Cetatile Radesei, Cheile
Galbenei am zis ca sunt mult prea complicate pentru copii - adica nu stiu
daca ar fi ajuns sa se tina de lanturi, cel putin S. Pana la urma am
hotarat ca mergem la Cetatile Radesei, traseu mai scurt, deci mai usor pentru
prunci. Pe blogurile pe care m-am uitat, multi s-au udat in pestera si au zis
ca a fost greu traseul. Am hotarat sa mergem si sa vedem cum ne
descurcam si daca ni se pare greu sa nu mai trecem de zona cu lanturi din
pestera si sa ne intoarcem. Am instruit pruncii ca o sa avem traseu cu lanturi si ca trebuie sa
asculte, nu sa o ia razna, ca trebuie sa se tina ca
lumea de lanturi ca sa nu cada in rau - nu ca ar fi fost o tragedie daca
se udau, dar sa nu se loveasca de bolovani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu