Planurile de iesit la munte cu pruncii sau prietenii iar au fost stricate: gripa, oboseala, nu putem saptamana asta, poate urmatoarea... Asa ca m-am hotarat sa merg in Iezer cu Picior de Plai. Tipa cu care am mai fost a zis ca se hotaraste in saptamana dinainte, dar a uitat si si-a facut alte planuri. Era cat pe ce sa raman fara loc in autocar si sa nu mai merg, dar m-au anuntat vineri seara ca s-a eliberat un loc. Asa ca am fugit din parc sa imi cumpar chestii pentru sanwichuri si sa imi fac rucsacul.
Drumul cu autocarul iar a fost naspa: lung, incomod, cu adormit in scaunul ala rigid si ceafa amortita.
La Cabana Voina zapada era mica - doar cativa cm cat a nins in noaptea precedenta. Sus parea mai multa - totul alb.
Traseul (triunghi rosu) pana la iesirea din padure a fost groaznic. Urcare pe un drum de exploatare forestiera, foarte aburpt, cu namol pana la glezne si alunecos. Iar intr-un loc drumul era blocat de resturi de copaci, asa ca a trebuit sa ocolim. Vremea a fost ok - soare cu nori (atat de ok incat m-am dezbracat la tricou, desi la maini mi-era rece).
Am iesit din padure. Am dat de stana lui Patru. De-aici incep sa se vada muntii: se vad Vacarea, Iezerul Mare, vf Rosu, si in partea cealalta Papusa. La stana am facut pauza de masa putin mai lunga decat celelalte - si de imbracat, ca batea vantul.
De-acolo am mers in sus pe Plaiul lui Patru pana pe varful Batrana. Si cu fiecare pas privelistea tot mai faina: Leaota, Bucegii, Craiul, Fagaras. Soare cu nori, umbre pe munti, foarte fain totul...
Am reusit sa stau la inceput in fata, cu un grup mic care mergea mai repede. Fiind antisociala am schimbat doar cateva cuvinte cu ceilalti, asa ca a fost aproape ca si cum as fi fost singura pe munte. Pe urma la coborare, ne-am rasfirat si am ajuns sa merg mult singura, mai ales pana sa ajung la padure - foarte fain, linistea pustiului cu vantul vuind in jur, privelistea faina.
Din pacate am ajuns mai repede la Voina cu un grup si am asteptat vreo ora pana sa coboare toti. Am stat un timp in hol la cabana Voina (restaurantul era plin, desi astia nu prea aveau mancare, si muzica naspa si inghesuiala), pe urma am stat in autocar si am cam inghetat ca nu era incalzit si usile au stat deschise, pana sa plecam. Pe drum am mai adormit, dar era groaznic ma tot balanganeam, gatul mi-a intepenit si picioarele mi-au amortit din lipsa de loc.
Plusuri pt Picior de Plai - din nou au fost multi ghizi asa ca fiecare a mers dupa ritmul propriu, nu a stat nimeni "cu biciul" in spate sa se miste lumea mai repede, nici in fata sa ii incetineasca pe cei care voiau mai repede.
Minusuri... plimbarea cu autocarul si trezitul la 4:30.
