22 nov. 2019

(Hai-Hui) Fagaras. Varful Lespezi. Tur ghidat.


Cum toate planurile de-a merge pe munte cu familia inca din octombrie nu mi-au iesit din diverse motive, m-am pus pe cautat alte metode sa ajung la munte (intre timp am ajuns si in Bucegi cu pruncii, dar pe atunci nu stiam ca vom reusi sa ne urnim). Stiam de niste cunostinte ca au mai plecat cu grupuri ghidate si am inceput sa pun intrebari despre ele, sa aflu ce fac, cum, cum sunt ghizii, regulile... Mi s-au parut cel mai ok cei de la Picior de Plai. Aveau pe 16 nov o tura de iarna pe Lespezi si chiar daca am mai fost in vara pe-acolo, am zis ca l-as face iar, mai ales ca speram la niste zapada.

Am vorbit cu H ca sa fiu sigura ca e ok sa stea sambata aia cu pruncii singur si ca nu are altceva. Am rezervat locuri impreuna cu o prietena care a mai fost cu ei. De pe miercuri deja abia asteptam si ma simteam ca la scoala inainte de o excursie cu clasa.

   

Sambata la 4 trezirea. Vineri am avut emotii ca poate nu gasesc Uber care sa ma duca la ora aia pana la Unirea, asa ca mi-am facut cont si la Yango si pe Lime (pentru trotinetele electrice), ca pe jos nu aveam chef sa merg. Din fericire am gasit masina de la Uber rapid si la 4:30 eram la autocar. Drumul ok, dar lung - cu pauze...





Traseul a fost ok. Am mers surprinzator de bine - 3ore jumate, la cati eram ma asteptam sa facem mult mai mult. Initial am murit de cald - in tricou, dar cu suprapantalonii de iarna si bocancii rigizi (pentru ca teoretic ne asteptam la ceva zapada pe sus). Dupa stana Lespezi a mai inceput sa bata vantul, pe varf batea foarte tare (deja aveam pe mine tricou, bluza cu maneca lunga, polar si geaca, manusi si bandana si tot imi era frig). Zapada a fost foarte putina, mai mult pete, mai mult pe langa stanci.



Coborarea a mers mult mai rapid. Ne-am oprit la o pensiune pentru o ciorba (a fost cam naspa - de legume, dar iute... ceea ce din cauza buzelelor arse de soare si vant nu mi-a convenit). Drumul inapoi tot lung si cu opriri.

   

Ce mi-a placut...
- au fost trei ghizi: unul in fata, unul pe la mijlocul grupului, unul in spate
- nu s-a stat dupa cel mai lent din grup, fiecare a mers in ritmul lui - practic in functie de viteza fiecaruia grupul s-a impartit la cei trei ghizi. Din loc in loc s-au facut pauze pentru regrupare. Tura asta toti oamenii cam la acelasi nivel, deci nu s-a prea stat (s-a comentat la final ca am fost alergati, dar ghizii nu au grabit pe nimeni, in schimb din cauza vantului pauzele au fost scurte, ca inghetam stand pe loc). Din ce am inteles s-a intamplat in alta tura ca un ghid sa ramana cu o persoana foarte lenta, care nu a facut decat jumate de traseu pana cand ceilalti s-au intors (ar fi fost absurd ca toti sa stea dupa persoana respectiva si sa nu termine niciunul traseul propus)
- ghizii sunt ok
- atmosfera a fost ok, oamenii in general se cunosc, au tot fost in drumetii impreuna - e un fel de mare gasca
- inca din autocar ghizii impart bucatele de cascaval (f bun) de bun venit si insigne cu tura (pe care multi si le colectioneaza pe rucsaci)
- la final se bea sampanie pentru ca toti ne-am intors cu bine (nu ca mi-ar placea mie sampania, dar e o chestie draguta)




Ce nu mi-a placut...
- trezitul la 4 (chiar daca m-am bagat in pat mai devreme, tot nu am adormit pana pe la 12 si 4 ore de somn au fost cam putine)
- drumul cu autocarul... ca a durat prea mult, ca au fost pauzele lungi etc... dar na, asta e cat se poate de evident
- ca au vorbit prea mult la microfon in autocar, de multe ori repetand aceleasi chestii (am auzit "bine ati venit de vreo 5 ori  :D ), ca au tot zis de ce ture au facut in anul asta pana acum si in anii precedenti si ce vor face, dar na, pana la urma oamenii vor sa isi faca reclama si atraga oameni si in turele urmatoare (si eu macar am aflat chestii noi fiind la prima tura cu ei, dar multi au facut multe ture si nu stiu cat le convine sa auda mereu aceleasi chestii).



In total a fost ok si as mai merge cu ei in ture de-astea mai "serioase", pe care ei le numesc Grand Slam.




21 nov. 2019

(Hai-Hui cu copiii) Plimbaceala prin Bucegi pana la Crucea Caraiman


TRASEU  marcat cu cruce rosie  (+3 ani):  telecabina Babele - Babele - Sfinxul - Crucea Caraiman (1 h) - si retur (total 3h cu pauzele de masa, mere si joaca)


De cateva saptamani tot vreau sa mergem la munte. Eram ok chiar si pentru iesire de o zi, numai sa ma bucur de toamna calda, de padurea colorata, aer curat. Am avut o tentativa sa fac o gasca mai mare cu prunci (si parinti) si sa mergem la balaurit prin muntii Baiului. Ca sa evitam aglomeratia am propus chiar si sa mergem cu trenul. Copiii sigur s-ar fi distrat foarte bine impreuna. Tentativa a esuat - ca fiecare a avut alte planuri si cum si la noi au aparut vineri niste chestii nu am mai plecat. Am fost foarte dezamagita. Si nici urmatorul weekend nu mi-a iesit tura. Pe urma am renuntat sa mai incerc sa organizez orice iesire. Weekend de weekend am frecat parcul si locurile de joaca, pana si S. s-a saturat si intreba cand mai mergem undeva cu masina. 


Vineri seara ma intreba H ce facem sambata, mergem la munte sau mare sau stam acasa sa dormim ca oricum suntem terminati. Am zis ca ce vor ei, ca eu oricum merg la munte peste inca o saptamana si ca m-am saturat sa organizez chestii si sa fiu pe urma dezamagita ca nu mi-a iesit. I-am intrebat si pe copii, R a zis ca vrea sa stea acasa ca sa sa se joace pe calculator... de parca l-as fi lasat toata ziua sa faca asta si de parca nu putea sa se joaca seara o ora. S a zis ca el vrea la munte.



Pana la urma am hotarat ca mergem la munte. A fost complicat cu alesul locului ca se gasesc o gramada de motive sa nu mergem ...  ca e aglomerat pe drum, ca nu am fost si nu stim cum e, ca nu stiu daca e ok pentru prunci, ca poate ne alearga ursul etc.. A ramas sa mergem la Busteni, luam telecabina pana la Babele si stam pe-acolo la aer curat. Am pus cateva haine in rucsaci, sanwichuri si fructe. 



Sambata la 6 trezirea, la 7 fara 10 am pornit. Pe drum nu a fost asa aglomerat, mi-era teama ca va fi mai rau. La 9 fara 10 eram in Busteni la telecabina. Era deja coada, am stat vreo 20 min, poate mai mult, pana s-a deschis si pana am prins loc la a doua urcare. (dar se pare ca a fost chiar ok, pentru ca niste prieteni au ajuns la pranz si li s-a spus ca dureaza cam doua ore pana sa urce). 



Urcarea le-a placut mult copiilor. De la telecabina am plecat spre Babele si Sfinx. Babele nu au fost destul de impresionante pentru prunci: ca niste ciuperci urate. Sfinx-ul le-a placut mai mult - ca are fata de om. Am stat pe un bolovan langa Sfinx vreo jumate de ora sa mancam sanwichuri. Si copiii au topait pe pietre si au 'sapat' cu un bat in pamantul nisipos.


Era vant si cam rece de stat intr-un loc, asa ca i-am convins sa mergem sa ne plimbam putin. Am plecat pe traseul spre Cruce, eventual urcam pe vreun varf sa vedem si in partea cealalta si ne intoarcem. M-am uitat pe harta (in aplicatia maps.me) si cum traseul e de o ora pana la Cruce m-am gandit ca putem incerca. Nu aveam asteptari prea mari de la prunci si am zis ca ne intoarcem daca e cazul.



Pe la jumatea drumului pruncii au comentat, mai ales R, ca vai ca se plictiseste sa tot mearga, ca il dor picioarele si mergea impleticit (nu il dureau, dar cauta motive...).M-am infipt putin in R. ca m-am saturat de mutrele lui - ca in fiecare seara si weekend stam la locul de joaca si facem ce vrea el, iar mie nici macar nu imi plac locurile de joaca si ma plictisesc acolo si ca macar o data la cateva saptamani poate si el sa faca o plimbare cu mine pe munte, prin padure sau chiar prin parc, chiar daca se plictiseste, ca nu moare din atata. Sa se bucure cu noi de aer curat, de liniste, de peisaj si sa jucam jocuri in timpul asta (gen Fazan sau altele inventate). In plus le-am zis ca poteca pana la Cruce nu e mai lunga decat o tura de lac in parcul Tineretului sau cat facem seara de la gradi/afterschool pana acasa, asa ca sigur poate sa mearga atata fara sa se planga tot timpul ca se plictiseste si nu mai vrea.



S. a inceput si el cu smiorcaiala, ca sa ne intorcem si sa coboram la masina cu telecabina (doar pentru ca l-a auzit pe frate-sau ca e nemultumit, ca altfel cred ca nu zicea nimic). El a fost rapid convins sa mearga mai departe daca ii car eu rucsacul si ca doar la intoarcere il va lua inapoi (avea doar o geaca de puf subtire, un pantalon si 3 masinute mici). Am luat rucsacul, dar s-a suparat R, ca de ce lui S ii car rucsacul si sa il iau si pe al lui. A trebuit sa stau iar sa ii explic ca daca prefera sa ma port cu el la fel cum ma port cu un copil de 4 ani, atunci asa o sa ma port tot timpul, nu doar cand ii convine lui: asa ca nu o sa mai mearga nici in tabara, nici in excursii ca e prea mic, nu o sa mearga la scoala, ci la gradi si nu mai are voie sa se joace pe calculator, ca orice copil de 4 ani. Rucsacul lui R avea o geaca subtire, un polar, un pantalon de trening, deci clar nu era greu si putea sa si-l duca singur. In plus cand R avea 4 ani nici macar nu mi-a trecut prin cap sa ii dau sa care vreun rucsac, deci sunt incantata de S. ca si l-a carat chiar si daca doar jumate de drum.



Cand am ajuns deasupra Crucii si au vazut ce faina e privelistea, le-a trecut bosumflarea. Cand am dat de cele 3 lanturi si au vazut ca trebuie sa se "dezcatere" tinandu-se de ele, deja erau chiar incantati de traseu si bucurosi ca au ajuns pana acolo. Am coborat la Cruce (care e in renovare, deci e santier si arata cam naspa, dar na... privelistea de acolo tot e faina), am dat o tura in jurul ei si apoi ne-am indepartat si ne-am asezat intr-o groapa "adapostiti" de vant, sa mancam niste mere inainte sa plecam spre telecabina. M-am gandit daca e cazul sa ne intoarcem pe traseul cu Cabana Caraiman, pe brana, dar cum e mai lung, am renuntat - a ramas ca il facem altadata - eventual sa facem un circuit.



Pe la 13:30 eram deja la coada la Telecabina (am stat vreo 20 min). Tura asta am stat cu fata spre munte si le-a placut si aici, mai ales in partea de sus printre stancile alea abrupte.

Am plecat spre castelul Cantacuzino din Busteni, ca sa ne intalnim cu niste prieteni, la restaurant. Nu prea credeam ca ne primesc in trening si bocanci plini de noroi, dar la poarta au zis ca nu sunt chiar asa pretentiosi.Vizitarea castelului e 40 ron de persoana (mi s-a parut cam mult - am zis ca fara copii, poate merita, ca ei oricum nu aveau rabdare de asa ceva). Pentru plimbare prin curte biletul e 15 ron, chestie care mie mi s-a parut cam aiurea mai ales ca oricum au o gramda de chestii in curte la care sa cheltui bani. Intelegeam o taxa de intrare, dar cu consumatie la restaurant sau celelalte chestii din curte (ca la Stirbei la Buftea) .

Cat i-am asteptat pe ceilalti, pruncii au vrut la tras cu pusca, catarat in copaci, trambulina ... fiecare chestie cate 15 ron. Am mers si la restaurant si pana au verificat daca au locuri, ne-am uitat pe meniu, dar cand am vazut ca nu avem ce sa le luam copiilor am plecat. Aveau doar chestii fistichii la preturi foarte mari, in nici un caz cartofi prajiti cu ceafa, pulpa sau piept de pui . M-a amuzat R. ca a zis sa ii iau orez. I-am zis ca este cu fructe de mare, cica sa iau de ala si sa scot fructele de mare... asta in conditiile in care el nu mai mananca peste deloc si comenteaza ca pute in bucatarie de cate ori facem pastrav sau somon... Ceilalti au ramas.


Ne-am oprit in Sinaia la restaurantul Snow, unde am mai mancat si altadata (foarte faine pictate scaunele). Din vara au schimbat muzica si meniul - parca e mai scump, au zburat micii si burgerii din meniu, unele chestii nu le mai aveau pe stoc (pastrav), nu mai au ketchup deloc (pt cartofii prajiti pruncii vor ketchup musai), si au niste oribilitati de castroane la ciorba, puse pe niste farfurioare "plutitoare" (au un picior foarte mic si mai inalt numai bune de rasturnat la orice miscare gresita... ceea ce a si reusit H. ). O ciorba de vacuta, 2 portii ceafa cu cartofi prajiti si o portie muschiulet in bacon cu niste cartofi gratinati, 2 limonade, 1 cafea, 1 pepsi - 180 ron.


Din pacate la intoarcere a fost aglomerat in zona Comarnic. Nu ma asteptam, speram ca sambata seara sa nu fie, ca lumea mai sta la pensiuni... probabil trebuia sa sarim peste masa la restaurant si sa plecam mai devreme.  


Plimbarea asta mi-a dat sperante ca poate reusesc sa ii mai mobilizez pe prunci si altadata pe munte. Ma gandesc ca ar fi foarte ok sa ii duc pana la Vf Omu. Eventual cu somn la cabana si retur la telecabina a doua zi. 


18 nov. 2019

(CARTI pentru copii) Flatscher. Uau, un sconcs detectiv! - de Antje Szillat, Jan Birck (+5 ani)


O carte faina. Amuzanta. Ne-a placut.

Flatscher e un sconcs. Traieste aproape de un restaurant, din pubela caruia isi ia mancarea (preferatele lui sunt galustele). Proprietarul restaurantului, furiosul bucatar Bode reuseste sa il prinda si il arunca intr-un sac. Scapa doar cand improasca cu arma lui cu duhoare si sare, dar ajunge sub hainele lui Theo, fiul bucatarului. Theo nu ii spune nimic tatalui despre sconsul ascuns sub haine si cei doi se imprietenesc. Cand desopera ca amandoi sunt pasionati de detectivi isi deschid un birou in fundul curtii. Apare imediat si primul caz, cand Theo povesteste cum mereu vine cate un client care dupa ce mananca fuge cand trebuie sa plateasca. Cei doi detectivi descopera in spatele clientilor misteriosi care nu platesc o adevarata conspiratie impotriva bucatarului si a restaurantului.





15 nov. 2019

(CARTI pentru copii) Pe cuvant de soricel de James Patterson, Chris Grabenstein (+5)

O carte chiar faina. Mi-a placut si mie si pruncilor.
Nu are prea multe ilustratii, e lunga, clar trebuie citita in ture. Teoretic e pentru copii de scoala, dar sigur vor asculta cu placere si fratii mai mici poveste soricelului albastru.

Isaia e un soricel de laborator si care din cauza experimentelor la care a fost supus are blana albastra, e destept, intelege limba oamenilor, poate sa scrie si sa citeasca. Impreuna cu familia lui au planuit o evadare, dar doar Isaia a reusit sa scape.  Se trezeste singur in libertate si trebuie sa invete sa isi caute mancare, sa se apere de pradatori (pisici, bufnite), sa isi caute prieteni. O familie de soricei il adopta, impreuna pun la cale raiduri dupa mancare in casa oamenilor unde isi au cuibul, trec prin pericole din care reusesc sa scape doar ajutandu-se unii pe altii si planuiesc salvarea adevaratei familii a lui Isaia.

E fain scrisa, e despre prietenie, despre acceptarea diferentelor dintre semeni, ajutorare, ambitie.

Mi-au placut moto-urile de la inceputul fiecarui capitol, un fel de rezumat al povestii din partea respectiva: "Cei ce daruiesc au totul. Cei care nu daruiesc nu au nimic.",  "Poverile sunt mai uşoare când te ajută şi prietenii să le cari.", "Merele de dincolo de gard sunt întotdeauna mai dulci. La fel şi biscuiţii Oreo".



15 oct. 2019

(CARTI pentru copii) Seria Maia si Alex, detectivi de succes - de Martin Widmark (+4 ani)


Am primit cartea Misterul diamantelor. Am reusit sa o citim intr-o seara la desert (eu in mare parte, cateva pagini R), inainte de somn. Copiilor (4 ani si 7 ani) le-a placut mult si au cerut sa cumparam si partea a doua.

Cartea seamana cu cele din seria Biroul de investigatii nr 2, dar mai simpla.
Acelasi idee:  doi prieteni fata si baiat au un "birou de investigatii" si primesc cate un caz pe care normal ca il rezolva.

In Misterul diamantelor cei doi prieteni sunt angajati "ajutoare la curatenie" de patronul unui magazin de bijuterii de unde au inceput sa dispara diamante.

In Misterul de la hotel un caine foarte scump al unor clienti dispare din camere de lux a unui hotel. Toti angajatii au probleme cu banii, deci oricare putea fi hotul.

Cartile sunt foarte faine pentru copii care de-abia invata/au invatat sa citeasca. E scrisul mare, propozitii destul de scurte, nu sunt multe cuvinte complicate sau pe care un copil de 7 ani sa nu le inteleaga, cartea e usoara (buna de luat la afterschool...).

7 oct. 2019

(Hai-Hui cu copiii) Plimbare pe Valea Oltului - de weekend (septembrie 2019)


Pentru ca ne-am saturat de parc, am ales sa mergem in ultimul weekend din semptembrie la munte. Cum ne-am hotarat tarziu, am gasit putine cazari. Am ales o pensiune pe langa Brezoi, Casa Ema. (Normal ca are preturi mai bune pe TuristInfo, decat pe booking, dar am vazut abia acum). Am inchiriat toata casa, in ideea ca sigur mai gasim pe cineva sa vina cu noi, si am fi preferat o familie cu prunci. In plus chiar preferam sa stam cu cineva cunoscut, nu sa stam cu altii si sa fie galagie de la cine stie ce petrecere, etc (dar din familie si gasca de prieteni toti aveau alte planuri :D ).

Castrul Arutela

Castrul Arutela
   
Castrul Arutela


Barajul Turnu, pe Olt


Pe Valea Oltului am facut prima oprire la Castrul Arutela. E o fortificatie romana, pe malul Oltului. O parte din castru a fost reconstruit. Arata bine. E fain de mers cu pruncii. Copiii au improvizat rapid un atac cu "arcurile" asupra "atacatorilor" din curte. Totusi... sunt ceva gunoaie pe langa, in plus intr-o camera de la parter doarme un vagabond (nu am avut treaba cu el, noi am mers in partea de sus).

Cascada Lotrisor
   
Cascada Lotrisor

Urmatoarea oprire la Cascada Lotrisor. Cascada Lotrisor e artificala, are cam 50m. Parau Lotrisor a fost deviat printr-un tunel sapat in munte, sa nu mai strice drumul forestier (din ce am inteles se poate merge si deasupra cascadei). Parcarea e la cativa metri de Valea Oltului, se plateste 5 ron bilet de acces pentru adulti. Apoi plimbare prin padure - prin chei, pana la cascada. Maxim o ora. Din loc in loc sunt panouri cu animalele din zona si mese si bancute de picnic. Copiii s-au plictisit destul de repede de mers prin padure si au inceput sa comenteze ca s-au plictisit, ca au obosit, ca vai ii dor picioarele - mai ales cel mare, cel mic era ocupat sa care pietre prea grele pentru el, pe care sa le arunce in rau cand ajungem la cascada - l-am convins cu greu ca i-ar fi mai usor sa mearga fara pietroaie si ca sigur gaseste altele acolo. Ne-am oprit la o masa sa ne mancam sanwichurile si de-acolo am mai facut putin pana la cascada.


Cascada e faina. Chiar a meritat plimbarea. Am facut cateva poze si ne-am intors. Oricum a inceput sa vina puhoiul de oameni, asa ca ne-a parut bine ca ne-am miscat rapid. Ne-am oprit mai jos, la un loc unde paraul era usor accesibil si pruncii au aruncat pietre in apa, au facut un minibaraj, au facut barcute din lemne si frunze.

De-acolo am pornit spre cazare. Am ajuns pe la 12:30, am platit si  Din pacate R. aproape ca a fost muscat de cainele lor de fata. O potaia mica, ce parea inofensiva si cu care s-au jucat pruncii de cum au intrat in curte. Dar mai tarziu R a mers mai vijelios spre el, tipand de bucurie ca mergem la restaurant, s-a aplecat sa il mangaie si potaia s-a speriat si a sarit la fata lui. Din fericire doar l-a invinetit si zgariat la suprafata, fara sa ii bage coltii in piele. 



Am plecat sa mancam. Gazda ne-a trimis la Motel Lotru. Nu stiu de ce, daca a mancat acolo sau pur si simplu nu stia altceva... De fapt e o bomba. Terasa, restaurantul si baia arata jalnic. Mancarea nu ne-a placut (ciorba de fasole era mai mult terchi decat ciorba, cartofii prajiti aveau un gust cam dubios). In plus terasa e chiar la sosea, zgomot, praf, miros de fum de la masini...


   

Cazarea. Camerele decente, dar nu stralucite. Toate cu baie (de pe booking nu am inteles, am crezut ca e doar o baie sus si o toaleta jos), caldura super ok.  Partea naspa... ca sa mergi la parter in bucatarie si sufragerie, trebuia sa treci pe afara. Parterul nu a fost incalzit (noi nu am stat decat putin in bucatarie, dar daca era mai rece afara, am fi preferat sa stam la caldura... ). Curtea era mare, dar iarba verde din poze nu exista (ca era batatorita bine de tot, ca nu au udat-o... nu stiu... ). Bucataria era cam jalnica, si cu un miros naspa de mobila veche. Nu ne-a placut deloc ca vecinii au pus muzica - iar foisorul era chiar langa ei - asa ca noi care am venit la munte sa ascultam linistea si pasarile, am ascultat toata dupaamiaza muzica dubioasa a vecinilor, plus muzica de la nunta de la 3 case mai incolo...  In plus prin curte s-au perindat intr-una oameni (wtf? am inchiriat toata casa, tocmai ca sa avem liniste...). Concluzia a fost ca de fapt sunt doi proprietari - etajul + bucataria o sora, celalta restul casei de la parter. Deci curtea era oarecum a amandorura, deci nu aveam intimitate... 



A doua zi dimineata, priveliste faina pe munti, cu ceata. Am facut o plimbare scurta pe drum si cateva poze. Eu as fi vrut sa mergem la cascada Scorusu, dar nu am avut cu cine. Pruncii nici nu au vrut sa auda. Eu nu le-as fi cerut parerea prea mult, dar na, nici fortati nu merge... Am luat micul dejun in curte, apoi am stat mai mult pe terasa - in curte nu au putut prea mult sa se joace, ca era iarba uda, trambulina uda, am lenevit in hamace, am jucat Saboteur si la 12 am plecat.

   

   


   



Cum am urcat in masina pruncii au inceput cu "mi-e foame", asa ca am cautat restaurant pe google. Am dat peste terasa restaurant Dada.  Restaurantul arata foarte bine, mancarea buna, priveliste faina spre Olt si Cozia (pacat de baie, care e mai jegoasa decat unele publice).


Barajul Turnu, pe Olt

Cat am mancat noi, s-a aglomerat Valea Oltului, asa cam am luat-o spre Curtea de Arges si am salvat minim 40 min  de stat in aglomeratie... 


Alte chestii de facut in zona:

- Cascada Scorusu  - traseu de vreo ora (in muntii Buila Vanturarita)

- Cabana Cheia si Cheile Chieii  (in muntii Buila Vanturarita)

- Traseu: Manastirea Turnu - Saua La Troita (1h) - manastirea Stanisoara - cam 2 ore - prin padure...(La manastirea Stanisoara se ajunge si cu masina, pe drum forestier)

- Cascada Gardului - mai sus de Manastirea Stanisoara, traseu de vreo ora dus-intors.



- Manastirea Cozia

- Schitul Sfantul Ioan 

- Barajul Bradisor

- traseu pe Vf Cozia (fara prunci)
 

23 sept. 2019

(Hai-Hui) Tura de-o zi pe Varful Lespezi in Fagaras - august 2019


Fiind ultimul weekend fara prunci, a trebuit sa profitam si am chemat gasca de data trecuta pe munte. Tura asta am mers doar 5 si decis ca incapem intr-o singura masina. A mai ramas sa stabilim traseul. Eu visam inca de anul trecut la Lanturile din Crai (unde nu am mai ajuns de vreo 15 ani) si macar o parte din creasta Nordica. Dar... traseul e lung, daca nu te opresti pe la refugii/cort/cabana. Am tot cautat pe net articole, bloguri si din ce am vazut minima era de 11 ore, cam pe orice retragere urmai din creasta (pe la grind nu m-am uitat, ca voiam sa facem si macar o parte din creasta). Prea mult totusi (si nu pentru mine, ca eu sunt nebuna si as fi mers oricat nuami sa ajung si pe Lanturi :P).


Asa ca am vazut ce mai e pe lista mea de trasee de o zi si dupa alte cateva cautari pe net am ales vf Lespezi din Fagaras. Pentru estimarea timpilor si descrierea traseului am folosit un articol de pe www.bloguldecalatorii.ro. Au fost toti de-acord (pe urma unora le-a parut rau... ca nu s-au uitat bine in articol si nu au vazut ca e diferenta de nivel de aproape 1300m ).



Am plecat de acasa devreme, dar cum a trebuit sa mai trecem pe la ceilalti sa ii luam, s-a facut aproape 10 pana am ajuns in parcare. Traseul incepe de Piscul Negru - din parcare de langa pensiuni. E parcare si sus la sosea, vis-a-vis de Piscul Negru, dar cand e loc, merita pusa masina chiar in parcarea de langa intrarea in traseu (in stanga pe langa o cladire in constructie abandonata).

   

Initial se urca prin padure, pana la stana si de-acolo se deschide privelistea pe vale si se vede pana la vf Lespezi.  Traseul e doar urcare pe piciorul Lespezillor. Mai sus am gasit o gramada de afine si ne-am tot oprit la fiecare doi pasi.




Sus, cand mai e vreo jumate de ora pana pe varf, traseul devine mai spectaculos - cararea se ingusteaza, apar lespezi de piatra. Acolo am facut pauza de mancare, cu privirea spre vf Laitel.
Am ajuns pe varf cam terminati. Privelistea spre lacul Caltun, spre vf Caltun, vf Dintre Strungi si  vf Negoiu era superba, desi eram mai mult invaluite in ceata. Am stat pe varf destul de mult. Desi era in plan, nu am mai mers pe vf Caltun (nu e marcat, mai era si ceata).

   

   

Am coborat spre saua Lespezi (am gresit putin traseul - am mers pe o poteca nemarcata pe curba de nivel, in loc sa mergem chiar pe creasta)  si de-acolo trebuia sa urmam traseul pe Muntele Pobleanu, cum era stabilit. S-au uitat baietii pe harta, pe telefon si estimarea de timp era cu o ora mai mare decat direct pe vale spre stana si au hotarat ca sunt prea obositi ca sa merite ocolul. Am coborat direct pe vale(e destul de abrupt, dar cred ca mai greu la urcare decat la coborare - cel de la Lacul Capra pana la Cota 2000 e mult mai abrupt). Am ajuns aproape de stana si ca sa nu dam nas in nas cu cainii am luat-o putin prin balarii pe langa rau, ca sa ocolim stana. Am traversat raul si mai sus de stana ne-am reintalnit cu traseul pe care am urcat.  


   

Eram cam terminati toti, cu dureri de muschi si talpi. Chiar a fost un traseu solicitant (nu e greu din punct de vedere tehnic, dar e lung si diferenta de nivel mare) si s-a lasat cu febra musculara intensa (ma asteptam ca dupa turele din Italia si ca nu trecuse asa mult, deci efort constant, sa nu ma mai doara asa rau muschii).