(Hai-Hui) Ciucas - decembrie 2021

Din pacate am facut o pauza luuunga de la munte - din vara nu am mai reusit sa plecam din Bucuresti, decat un weekend la mare in septembrie.

Imediat dupa Craciun am dus pruncii la bunici pentru o saptamana. Noi am profitat ca suntem singuri si am plecat in Ciucas. La cat de obositi si lipsiti de miscare eram, am zis ca si daca ajungem pana la cabana Ciucas e suficient. Pe drum a fost groaznica vremea - ploaie si ceata, asa ca nu aveam mari sperante pentru vreme faina, dar am zis ca poate sa toarne ploaia, eu vreau sa fac un traseu. Cum ne-am apropiat de munti a inceput sa fie tot mai fain: zapada prin paduri, copacii pudrati, ceata pe sus. Initial m-am gandit sa mergem pe Bratocea, dar pe urma am zis ca mai bine facem traseul cunoscut si cu cabana in drum daca tot e ceata. Cand am ajuns la Cheia nu imi venea sa cred cum arata padurea si cat de fain era totul. 

Am plecat la pe la 10 de la masina. A fost greu de urcat pana la Cabana Ciucas - am zis ca nu se mai temina drumul acela abrupt. La cabana am facut o pauza rapida de masa pe o banca din curtea cabanei (aprox la 12:00), am intrat in cabana doar pana la baie. Am fost surprinsa de cum duduia muzica in sala de mese - cui ii face placere sa manance/stea acolo cu muzica bubuind in cap?

Am plecat spre varf desi nu se vedea nimic in jur, dar treptat s-a mai ridicat ceata. Tigaile erau foarte faine acoperite de zapada. Aproape de varf, pe o portiune de vreo 3m mai inghetata mi-as fi dorit sa am coltarii. Ne-am descurcat fara, dar am zis ca de-acum ii luam iarna la noi, chiar daca planul nu e sa urcam pe varf, ca nu se stie cum ne razgandim. 

Am avut soare si valuri de ceata aduse si inprastiate de vant, zapada spulberata, vijelie de abia stateam in picioare, urmata de calm si soare si iar de la capat - o vreme spectaculoasa. Brazii erau incredibili - plini de zapada, modelata de vant, chirciti sub greutatea ei.  Pe varf am ajuns pe la 14:00 (am stat pentru doua poze si am fugit ca am inghetat instant din cauza vijeliei). Coborarea a fost mult mai rapida - la 15:25 la cabana, la 16:30 la masina.

Traseu: 

Cheia, Valea Berii  (cruce albastra)- Cabana Ciucas (2h)

Cabana Ciucas (banda rosie) - Vf Ciucas (2h)

Vf Ciucas (banda rosie)- Cabana Ciucas  (1.30h)

Cabana Ciucas (cruce albastra) - Cheia, Valea Berii (1h)

(Hai-Hui cu copiii) Vacanta de vara, la tara - Creasta Cocosului

Dupa vacanta faina din Apuseni aveam in plan sa ne luam macar o zi libera si sa dam o fuga la Baile Felix (le-am vazut in drum spre Maramures cand am plecat din Apuseni si ni s-a facut pofta de balacelala) sau macar la waterpark in Satu Mare. Din pacate s-a stricat vremea rau si nu am mai ajuns. Desi a iesit soarele pana la urma, era prea rece pentru piscinele si toboganele de afara. 

Ultima sambata petrecuta in Maramures am decis sa mergem intr-o drumetie pe Creasta Cocosului. Am mai fost si anul trecut, stiam ca pruncii se descurca pe acest traseu, am chemat si verisorii, in ideea ca se vor distra impreuna si va fi mai simplu pentru adulti, dar din pacate nu au putut sa vina.

Tura asta pruncii nu au fost deloc incantati, au mers mai mult fortat - au comentat aproape tot drumul ca se plictisesc si tot ce visau era joaca pe calculator. Chiar m-am enervat pe ei si mi-am zis ca mai bine ii lasam acasa la buni si plecam singuri sa ne relaxam.  

Traseul a fost mai mohorat tura asta - plin de copaci taiati - cred ca erau doar pe sub liniile de curent, dar tot arata naspa. Vremea mai mohorata, dar macar nu a fost canicula. Nu a mai fost noutatea de anul trecut, asa ca a fost mai plicitisitor - dar eu m-am bucurat de miscare, aer curat si natura.  

Sus am gasit cateva afine si merisoare. Am stat jumatate de ora la rontait sanwichuri si prostii si am plecat inapoi spre masina la Hanul lui Pintea, in pasul Gutai. Tura urmatoare poate facem traseul din alta parte (Mara), ca sa mai schimbam...

Traseu: Hanul Pintea Viteazul - Creasta Cocosului, marcaj banda rosie sau C rosu, 2h30 - urcare, max 2h coborare (cu pauze inlcuse)

(Hai-Hui cu copiii) Vacanta de vara, la tara - Apuseni - ziua 1

 

Cand ne-am hotarat ca ramanem in tara si mergem in Apuseni, am inceput sa fac liste cu ce e de vazut, sa caut trasee ok pentru prunci si sa le impart pe zone (ca Apusenii sunt intinsi). A iesit o harta cu obiective si un excel cu descrieri de trasee, cu linkuri care sa ne ajute sa ne hotaram ce vom face zilnic. Cele mai multe informatii le-am gasit pe www.bihorinimagini.ro, dar si pe bloguri - mai ales cand am cautat detalii despre trasee si daca sunt accesibile cu copiii.

Toate articolele: 

Ziua 1 - cazarea

Ziua 2 - pesterile Ghetarul de la Scarisoara, Poatra lui Ionele, Ghetarul Vartop, Coiba Mica, Coiba Mare

Ziua 3 - Casa Memoriala Avram Iancu, Dealul cu Melci, Cascada Pisoaia Vidrii

Ziua 4 - Groapa Ruginoasa, Cascada Varasoaia

Ziua 5 - Rosia Montana - Galeriile Romane, Biserica scufundata Geamana

Ziua 6 - Pestera Ursilor, Remetea

Ziua 7 - Pestera Cetatile Radesei, Pestera Meziad

Ziua 8 - Oradea, Carei

Cel mai greu a fost sa gasim cazare. Am tot incercat in zona Padis si Arieseni. Speram sa gasim o pensiune cu 2-3 camere si sa o luam pe toata. Dar nu am gasit nimic liber si ok, nici macar cu mai multe camere. Pana la urma am ales Pensiunea Muntele Gaina, din Tarsa, Avram Iancu, la o ora jumate de Arieseni. Din pacate e o pensiune mare, cu vreo 6 camere de familie (adica de cate 4 locuri) si nu am fost singuri. Din fericire am nimerit doar oameni civilizati, asa ca nu au fost petreceri, muzica, scandal etc. 

Trezirea la 5, si la drum spre Apuseni. L-am luat pe R. de la Pensiunea Carpathia din Remeti, unde a fost cu colegii in tabara. Ne-a placut zona mult. 

Pe lista aveam niste obiective de vazut in zona, asa ca am plecat spre Stana de Vale, unde e un traseu circuit cu trei cascade: Cascada Saritoarea Iedutului, Cascada Valul Miresei, Cascada Miss- Traseul circuitul Saritoarea Iedutului. Din pacate drumul era inchis dupa Pensiunea Rustic House - asfaltau. Niste turisti ne-au zis ca au trecut pe acolo cu masina, dar au avut de asteptat cel putin jumatate de ora, pana au putut sa le faca loc utilajele. Am hotarat sa ne intoarcem si sa lasam pe altadata traseul. Pe urma mi-am dat seama ca probabil pruncii nu ar fi fost oricum in stare sa faca traseul: S. era obosit ca l-am trezit la 5 si nu a dormit prea mult pe masina de dimineata, iar R. era rupt dupa 6 zile de tabara cu activitati intense si culcat tarziu. Am plecat spre Tarsa, la pensiunea Muntele Gaina - copiii au adormit pe drum. 

Am ocolit prin Campeni ca sa mancam la Pizzeria Panna Gusto - dar pana la urma am luat la pachet doar o pizza pentru prunci - pentru ca terasa era de fapt inchisa, era foarte aglomerat si se fuma (nu inteleg asta cu terasele inchise in care mananca si se fumeaza deodata).

Mi-a placut mult drumul prin munti, padurile vezi, lacul Belis-Fantanele. A fost surprinzator de liber peste tot. Invatata cu harmalaia de pe Valea Prahovei si DN1A, nu imi venea sa cred ca abia de intalneam cate-o masina din cand in cand.  

Alte obiective in zona Stana de Vale:

- Happy Land Adventure Park

Alte zone pe care le aveam pe lista si care merita fiecare cateva zile de bantuit: 

Vadu Crisului:

- rafting (cu copiii) pe Cris cu Master Adventure -Vadu Crisului 

- via ferrata cu Cassio Montana

- traseu: Cascada Vadu Crisului + Pestera Vadu Crisului+ Taul Fara Fund + Pestera Caprei + Pestera Casa Zmeului 

- Pestera Unguru Mare (lista pesteri amenajate: https://padureacraiului.ro)

- traseul Circuitul Valea Boiului - cu Cascada Boiului

- Plaja Gradia - Suncuis

- Cheile Cutilor - via ferrata 

Zona Rimetea:

- Coltii Trascaului si Piatra Secuiului

- Vf. Pietrele Marunte

- Cascadele de Travertin

- Cheile Rametului

- Cheile Valisoarei - circuit pe un versant

- Circuitul Scarita-Belioara

- Baile Romane de la Cetea

- Cascada Vanatarile Ponorului

 

 

(Hai-Hui) Muntele Rosu, Gropsoarele si Zaganu

Aveam planuri pe 12-13 iunie, cu ceva traseu si o vizita la Dino Parc. Vremea naspa, se anunta ploaie tot timpul, asa ca am renuntat sa mai mergem. Weekendul prelungit de Rusalii am vrut sa iesim cu verisorii. Am cautat cazare din timp, dar s-a stricat masina inainte sa apuc sa rezerv. S-au dus toate planurile pentru atunci si sansele sa iesim urmatoarele weekenduri.  

Inca de la plimbarea prin tara Fagarasului, cand am fost dezamagita ca nu am facut nici macar un traseu amarat, am zis ca prima tura pe care o organizeaza Picior de Plai cu autocarul eu o sa merg. Mai tarziu, cand am vazut ca prima lor tura e pe Muntele Rosu, nu prea m-a mai tentat - am fost de-atatea ori si daca tot merg undeva cu ghizi si autocar, macar sa fie ceva special. Din cauza vremii au amanat tura pe duminica 27 iunie, in loc de sambata. Vineri m-am hotarat ca trebuie musai sa evadez de-acasa, asa ca m-am inscris in tura lor. 

Dezavantajul major - trezitul cu noaptea in cap, ca sa ajung la autocar la 5:40. Dimineata turna ploaia, asa ca a fost nevoie de Uber (oricum eram prea adormita ca sa merg pe jos...). Pe drum am vorbit cu o fosta colega (s-a hotarat in ultimul moment sa vina si ea cu mine). 

Am urcat de la Cabana Muntele Rosu. Dupa iesirea din padure am vazut un urs (pentru prima data l-am vazut pe munte). Era destul de departe - dar cand a inceput lumea sa fluiere si sa tipe si de sus si de jos (ca eram rasfirati), s-a speriat ursul si in loc sa o ia in partea opusa, a trecut chiar printre oameni. Nu s-a intamplat nimic, doar o tipa care era cu un baiat de 8 ani s-a panicat.

Peisajele faine, verde crud de vara si aproape zona La Rascruce am gasit rododendroni. Pe Gropsoarele pauza lunga de zacut la soare (cu tort - Picior de Plai sarbatoreau 4 ani),  mai incolo am gasit stanjenei pitici de munte, bulbuci, bujori galbeni si orhidee. Apoi o urcare pe nemarcat pe Zaganu, apoi un ocol pe la flori de colt pe alt varf si coborarea pe la Stana Zaganu, pana in Cheia. Mai jos de stana a fost oribila padurea - se exploateaza si e plin de noroi si santuri adanci lasate de tractoare. 

Prostia mea... nu m-am dat cu crema de soare decat pe fata si maini, asa ca m-am ars rau pe picioare - cu model de la sosete si pantaloni scurti. Nici macar nu am simtit - era o vreme faina cu vant racoros si nori albi pufosi si soare, am vazut doar cand am ajuns la autocar.

Am ajuns in Bucuresti pe la 8:30 si turna iar ploaia. 

 

 

 

 

(Hai-Hui cu copiii) Muntele Rosu

1 decembrie. 4 zile libere. Planuri mari. Speram sa rezerv doua nopti pe undeva la munte si sa facem trasee usoare. Ne-am gandit si razgandit de o gramada de ori, ca mai bine nu rezervam din timp ca cine stie ce se intampla (poate ne carantineaza in Bucuresti sau carantineaza vreo zona de la munte... ). Am zis ca rezervam atunci cu 2-3 zile inainte daca mai gasim ceva. Unii dintre verisorii aveau alte planuri, ceilalti nu au vrut sa mai mearga, deci era exclus sa rezervam singuri o pensiune intreaga.

Am ales sa mergem doua zile la munte, fara cazare - sambata si luni, cu duminica zi de pauza, iar marti sigur era prea aglomerat la intoarcere ca sa merite agitatia. Pana la urma au venit si verisorii care aveau planuri, cand planurile lor au esuat. Pentru sambata am ales Muntele Rosu - in speranta ca e mai putin aglomerat DN1A la dus.

Cand am plecat de-acasa era ceata deasa si deja imi inchipuiam brazii plini de chiciura de pe munte, am luat inclusiv lopatele pentru prunci sa se joace in zapada. Cand am ajuns la cabana Silva, am fost surprinsi de soare, nici o urma de zapada. I-am asteptat pe ceilalti vreo jumatete de ora, ca ei au avut ghinion si au prins toate barierele de la tren pana in Cheia. 

Am plecat pe traseu. Speram sa fie mai cu succes decat ultima tura (cu un an inainte S s-a oprit exact la marginea padurii, la 100 m de sosea, unde erau plin de conuri si nu s-a mai miscat de-acolo cateva ore). Au urcat panta super ok, nu ma asteptam sa nu aud comentarii, dar din nou au fost destul de prinsi sa le povesteasca verisorilor despre filme, jocuri etc. Pauza la statia seismologica. Pauze mai sus la vreo trei copaci- sediu (conifere mari, cu ramurile pana jos, numai bune de ascuns de cei de pe poteca si facut sediul spionilor etc). 

Mai sus pe Muntele Rosu am dat la umbra si de putina zapada, a inceput atacul copiilor asupra noastra. Am mers mai departe cu glugile pe cap, ca nu stiam cand ne bombardeaza. Apoi S. a cedat, nu mai voia sa urce, desi mai era putin. Iar am avut de insistat, convins, tras de el ca o sa ii para rau daca nu termina, ca mai e putin etc. Pana la urma brusc s-a razgandit si a urcat. 

Am mers doar pana la rascruce - nu au mai vrut pana pe vf Gropsoarele.Dar de la rascruce se vedea marea de nori pe cealalta parte de Ciucas. A inceput vantul si frigul, ne-am infofolit si am stat doar putin ca sa nu inghetam. 

Coborarea a fost mult mai rapida: cate o oprire scurta la sediile de sub copaci si inca una la final, aproape de cabana Silva, la marginea padurii, unde pruncii si H. au incins un razboi cu conuri cat am mai avut soare. Pe urma spre casa. 

 Din pacate luni H a fost prea obosit si nu a vrut sa mai mergem la munte, asa ca am ramas cu doar o zi de balaureala din cele trei la care speram eu. Si mi-a parut rau ca nu am rezervat totusi cazare.

(Hai-Hui cu copiii) Ciucas - octombrie 2020

 

Urmatoarea tura la munte am facut-o tot in octombrie.  Am ales Ciucas, cu urcare de la Cabana Ciucas. Traseul il mai facusem cu pruncii cand S. avea doar 3 ani, deci clar puteau amandoi sa il faca fara probleme.

 

De data asta nu am mers singuri, am luat cu noi o verisoara si prietenul ei si a fost perfect pentru ca pruncii le-au povestit despre Harry Potter, Star Wars, desene animate si jucarii si aproape ca au uitat sa mai comenteze ca au obosit sau ca s-au plictisit. Nu stiu daca ei au fost la fel de incantati de valul de informatii primite, pe cat au fost pruncii de incantati sa le dea, dar tinand cont ca au mai venit cu noi dupa aceea, presupun ca nu a fost asa rau.

Am urcat pana la cabana Ciucas cu masina. Am ajuns devreme, ne-am echipat si am pornit. Traseul a fost fain, vremea superba, de tricou, peisajul de toamna colorata. Pe S. l-a atras lacul/balta de dupa cabana, voia sa ramanem acolo, l-am convins ca ne intoarcem si ne oprim mai mult. Am facut pauze multe, mai ales de mancat prostii. 

Comentarii de la prunci au fost mai putine decat altadata si doar cand am ajuns aproape sus. Mai aveam 10 min pana pe varf, deja se vedea varful si S. s-a asezat pe jos si nu a vrut sa mai mearga, tot ce voia era sa coboare. R. a plecat mai departe cu ceilalti. Noua ne-a luat jumate de ora sa il convingem pe S sa urce pana sus: ca o sa ii para rau, ca sa isi duca mamutul pana pe varf, ca poate se vede fain pe partea cealalta etc. Pana la urma a urcat. Am stat 5 min ca a inceput sa bata vantul rece si am plecat. Initial am vrut sa mergem pe traseul care ocoleste Tigaile (traseu care mie imi place foarte mult), dar tinand cont ca S. a comentat la urcare, am preferat varianta cea mai rapida si usoara. 

S. a luat-o inainte cu H. si l-a tinut tot intr-o fuga pana la lac. Noi am ajuns dupa aproape jumatate de ora. Deci nu era chiar asa obosit, dar avea chef de stat pe malul lacului sa arunce pietre. Am mai ramas toti acolo jumatate de ora, apoi am coborat cu masina si ne-am mai oprit jos pe malul raului langa o casuta darapanata. Am stat la soare inca vreo ora, pruncii la parau sareau de pe o parte pe alta (pana a cazut S in apa si a trebuit sa isi schimbe toate hainele). Pe la 16:30 am pornit spre casa. 

 

Traseu: Cabana Ciucas - vf Ciucas  - retur  ->  banda rosie

Timp: aprox 3 h urcare cu pauze lungi, 1.5 h coborarea cu pauza mai lunga la lac.