(Hai-Hui cu copiii) 1 decembrie la Poiana Marului (2017)

Am rezevat din timp la Pensiunea Maria din Poiana Marului.  (pensiunea decenta, dar nu extraordinara - o senzatie mai mult de casa bunicii de la tara, decat de pensiune)
Inainte sa mergem au fost vreo doua zile de ninsoare la munte si eram foarte incantata. Dar din pacate am prins 4 zile noroase, ploi torentiale si grindina, noroi pana la glezne.

In loc de hoinareala pe dealuri in zapada proaspata si bulgareala, cum speram eu, a trebuit sa refacem planul, sa fugim de ploaie si sa vizitam chestii.

1. Dino Parc si Cetatea Rasnov - desi le-am vazut si altadata, nu am scapat de copii fara sa mai dam o tura.

- dinozaurii foarte faini, copiii foarte incantati de ei, s-au invartit chiar de doua ori printre ei
- cetatea destul de aglomerata (tinand cont de vremea proasta chiar ma asteptam sa fie mai liber)



2. Castelul Bran - aici chiar a fost imbulzeala. Era atat de aglomerat incat a trebuit sa tinem copiii in brate ca sa nu ii calce altii pe picioare, nu prea aveai cum sa te opresti 2 min sa faci o poza ca veneau mereu altii din spate si se impingeau sa inainteze.

3.  Zao Planet  -  Cum afara chiar turna ploaia si copiii o luau razna in camera am cautat un loc de joaca interior in Brasov... http://zaoplanet.ro/   - spatiul imens, multe jucarii, topogane, mingi etc. Copiii au fost fascinati de atatea chestii in acelasi loc. Au si mancare, dar nu cine stie ce: snitele, cartofi prajiti...

In rest seara ne-am mai plimbat pe strada pana am dat de bezna si noroi pana la glezne si latrat isteric de caine (si cum era bezna, am preferat sa nu inaintam). Ramane sa ne intoarcem vara ca sa vedem peisajul pentru care am ales Poiana Marului.


Am mancat o data la Restaurantul La Mama Leti  si a fost foarte fain si mancarea buna. Dupa aceea am mai comandat de vreo 2 ori si am mers sa ridicam mancarea.

(CARTI pentru copii) Flora Iute ca Sageata - de Elena Livanios (+4 ani)

 

Amandoua cartile sunt faine. Totusi prima a prins mai bine la copii tinand cont ca e vorba de salvarea animalelor magice. Sunt haioase, au ilustratii putine dar placute. 

Taina din Padurea Vrajita

De data asta suntem in tinutul vrajitoarelor in care toti vrajitorii au nume legate de plante (Flora, Anemona - mama Florei, Tudus Merula, Calendula etc ) si totul e vrajit: orasul se numeste Orasul Trandafirilor Vrajiti, padurea de langa e Padurea Vrajita, aici traiesc zanisoare si animale magice (corbi vorbitori, dragoni care scuipa apa etc) care le fac viata mai usoara vrajitorilor si vrajitoarelor din orasel.

Aici traieste si Flora, fetita vrajitoare, care e cea mai rapida zburatoare pe matura din tot orasul. Ea iubeste animalele si impreuna cu prietenii ei vor salva in secret animalele magice din mainile crudului Turdus Merula, care le chinuia. Mici vrajitori vor ascunde animalele in Padurea Vrajita. Din pacate nu toate planurile Florei reusesc si Turdus le pune piedici.


Cumplitele vrajitoare ale vremii

Acelasi loc: Oraselul Trandafirilor Vrajiti, aceleasi personaje. Doar ca acum peste oras se abate o vreme ciudata, intr-o parte e soare, intr-o parte e inghet, apoi furtuni care spulbera cuiburile zanisoarelor in padurea de mesteceni. Flora se gandeste ca doar vrajitoarele vremii pot fi de vina pentru haosul acesta, dar nu intelege nici de ce se razbuna pe oras si vrajitorii din el si nici cum ar putea sa fie oprite.



Alta carte faina cu vrajitoare (vezi si Mica Vrajitoare).

(Hai-Hui cu copii) Zoo Ploiesti

Bucurestiul pustiu ca era minivacanta de 1 mai. Noi nu avem nici macar un plan, dar ca sa mai schimbam parcul ne-am hotarat sa incercam parcul din Ploiesti, zoo si gradina botanica.   http://zooploiesti.ro/

Copiii au ales ordinea in care mergem la ele: zoo prima. Ok mergem acolo intai, desi eu preferam gradina botanica prima data.

La zoo erau cateva animale, cam lesinate deja de caldura, leii si tigrii zaceau la soare, ursul nu se vedea, un lup era cam speriat, cateva capre si camile, o zebra, si o gramada de macaci foarte activi. Mi-a placut ghepardul - era foarte frumos, era si un tigru alb care si-a scos capul de dupa adapost. Macacii erau, multi, jucaosi si topaiau pe toata cusca aia. Din pacate erau disperati dupa iarba verde si se tot chinuiau sa o rupa de pe margini si era cam trist sa ii vezi asa cum se intind printre zabrele.
Fata de cea din Bucuresti, mi s-a parut ca e mai mare, ca animalale au mult mai mult spatiu, dar sunt mult mai putine animale.

Copiii s-au plictisit repede de vazut animale in tarcuri, asa ca s-au instalat la locul de joaca. Apoi au vazut topoganele gonflabile uriase si au ramas acolo vreo doua ore, pana i-am convins sa mancam niste gratare la terasa si apoi au vrut si la carturi. Dupa juma de ora am plecat spre casa.

Parcul ok, destul de curat, desi cam aglomerat.

La gradina botanica nu am mai ajuns - copiii erau mult prea obositi.

(Hai-Hui cu copiii prin Bucuresti) Cu bicicletele in Delta Vacaresti

Sambata dimineata am iesit iar in parc. De data asta Herastrau si Bordei. Iar locuri de joaca. Nu a fost rau, mai ales ca ne-am plimbat din Herastrau pana in Bordei pe jos. Dar eu am inceput sa ma cam satur de locurile de joaca unde mereu e harmalaie.

Dar duminica... am propus sa dam o tura de Tineretului pe biciclete. Am primit raspuns de la copii doar comentarii ca se plictisesc, ca e plictisitor doar sa stea pe bicileta si sa pedaleze, ca prefera locurile de joaca bla bla. Asa ca am schimbat tactica.
"Nu mai mergem in parc. Mergem in Delta".
"Delta Dunarii?" a sarit repede cel mare.
"Delta Vacaresti."   http://parcnaturalvacaresti.ro/

Mai complicat cu echipatul tuturor si carat cele trei biciclete pana jos cu liftul, plus scaunul pt cel mic, plus castile si rucsacul cu apa si fructe.

Delta e faina. Cateva lacuri, pasari, stuf, copaci - o bucata salbatica in mijlocul orasului. Unul dintre treseele de biciclete (si nu numai: ca merge foarte bine si pentru plimbare sau alergare) e pe baraj, in jurul deltei. Dar e naspa ca partea cea mai frumoasa de traseu, cu priveliste spre lacuri, e exact pe langa sosele aglomerate si se aude vuietul masinilor. Dar na, e in mijlocul orasului...

Copilul cel mic a fost foarte incantat inca de la inceput in scaunul lui. Cel mare a mai comentat la inceput ca e greu, ca ce facem aici, si se tot oprea din 10 in 10 m sa se mai scarpine, sa isi aseze casca etc dar l-am luat la intrebari ca parca ii placeau drumurile accidentate (e fan "masini de teren accidentat") si ca uite acum are ocazia sa mearga pe unul si comenteaza si se plange intr-una in loc sa se bucure de terenul accidentat. Asa ca a pornit mai cu viata, a prins si viteza, a inceput sa aprecieze denivelarile si sa fie chiar incantat.

Initial am facut circuitul de pe dig: Belvedere. Circuit care e mult mai curat decat acum vreo luna cand am fost fara copii. Cel putin in zona Cora, unde sunt si niste colibe, erau mult mai multe gunoaie, dar presupun ca a fost vreo campanie de ecologizare si chiar au facut treaba buna. Am intrat si in delta (traseul "Printre balti"). Cum cobori de pe dig totul devine mai salbatic. Se aud pasarile, nu se mai aude zgomotul orasului, parca esti la tara :) . Noi am mers pana la punctele de observatie a pasarilor - sunt doua foisoare - unul la nivelul solului, in fata caruia acum e plin de stuf si nu se vede nimic, dar mai e unul inalt cu scara de unde se vad foarte fain baltile. Pe drum le-am citit toate panourile si le-am zis de pasari si animalele de pe-acolo. Apoi copiii au fost incantati sa se cocoate pe scara si sa isi manance fructele in foisor. S-au intalnit si cu o fetita cu care s-au jucat pe-acolo. Au tipat cam mult, i-am mai linistit ca sa nu sperie chiar toate pasarile (care oricum erau departe, dar presupun ca in weekend e prea aglomerat si prefera sa pastreze distanta). Cu toata joaca si tipetele lor, tot a venit un cuc intr-un copac uscat din apropiere si ne-a cantat.

Cand am ajuns acasa am vazut ca am facut 10 km cu totul si am fost foarte incantati ca pustiul nostru a pedalat atata.  

(Hai-Hui cu copiii) Leneveala la Lepsa, Vrancea

Trebuia sa recuperam copiii de la bunici dupa doua saptamani de vacanta. Asa ca am zis ca profitam si ii luam la munte, undeva prin Vrancea, ca tot e mai scurt drumul de la bunici decat de-acasa.

Am ales Lepsa - am mai fost pe-acolo acum vreo 6 ani de un 1 mai, deci stiam la ce sa ne asteptam.

Vineri noapte am ajuns la bunici. Sambata am facut bagajele copiilor, cateva cumparaturi (in special carne pentru gratare), stiind ca in Lepsa gasim doar niste magazinase mici unde nu au prea multe chestii.

Am oprit pe drum pe malul raului Putnei sa facem pauza si am stat acolo vreo ora. Au aruncat pietre si au facut barcute din lemne uscate. Copiii s-au distrat asa de bine, incat nu mai voiau sa plece mai departe.

La Lepsa rezervasem un "apartament"  (doua camere cu un perete spart intre ele si o baie) in pensiunea Raluca  ( https://www.turistinfo.ro/lepsa/cazare-lepsa/vila_raluca-c60897.html ). Cazarea a fost chiar faina: curte mare cu gazon, pajiste in spatele casei, raul aproape, gratar, bucatarie utilata, terasele mari, liniste, vila departe de sosea,  Singurul dezavantaj a fost mirosul de sulf al apei de la robinet. 


Ne-am instalat, am mancat o ciorba de la pachet si cate un sanwich si am plecat la Cascada Putna. Foarte faina. Copiii nu au fost impresionati - s-au uitat la ea o data si pe urma au inceput sa foloseasca un bolovan inclinat pe post de topogan.






Din nou la pensiune, am facut gratar (ciocanele de pui, frigarui, cartofi copti). Copiii s-au jucat in curte. Au smotocit si o pisica tolomaca - statea in orice pozitie si torcea ca disperata, numai sa o mangai. 



































Duminica am plecat spre Cheile Tisitei. Zona e foarte faina, traseu de 2 ore pana la tunelul mare, si 2 la intoarcere. Dar noi nu am facut decat o plimbare de vreo 200m.




Copilul cel mare nu voia decat sa stea langa rau sa arunce pietre. Ne-am oprit la rau si am plecat abia dupa vreo 2 ore, timp in care un copil a aruncat pietre in apa si a sarit de pe un bolovan pe altul (chestie care s-a lasat cu adidasi uzi, dar ce mai conta...), iar celalalt a dormit pe rucsaci si noi am lenevit la soare.

















Ne-am oprit sa mancam la Hanul Lepsa. Aveau ciorbe, gratare, cartofi,  mancaruri simple (gen ostropel de pui cu mamaliga). 



La pensiune mai era un grup mai mare, de vreo 5-6 persoane, dar oameni seriosi, mai batrani, foarte linistiti si cu care nu am avut nici o treaba. Si-au facut gratarul, s-au mutat sa se distreze pe terasa inchisa si nu ne-am incurcat unii pe altii cu nimic.In plus oricum ei au plecat duminica destul de devreme si am ramas singuri in toata pensiunea. 








 Pe seara am coborat la rau - din nou aruncat pietre si bete in apa. Incredibil cat de mult ii poate tine asta ocupati pe copii. Seara alt gratar (pulpe dezosate). Copiii joaca pe langa noi.


























Luni ne-am hotarat sa nu mai plecam nicaieri, sa lenevim prin curte, sa stam iar la rau, somn pe leagan (prea putin, ca m-au trezit copii sa ma joc cu ei ), joaca. A tras si o ploaie torentiala care ne-a alungat in casa vreo ora, dar dupa a iesit soarele iar. Gratar din nou (pulpe de rata - au iesit surprinzator de bine -> ma asteptam sa nu se faca in interior fiind mai mari).



















Marti am impachetat. Am plecat spre casa prin Brasov. Drum mai lung putin, dar ne saturasem deja de varinata Buzau - in plus am aflat ca s-a inchis ceva pod pe langa Buzau si ca era coada de masini care abia se miscau.  Nu ne-a parut rau ca am ales varianta aceea, drumul a fost fain, peisajul minunat.

Alte chestii de vizitat la Lepsa: manastirea Lepsa, pastravaria (noi am vrut sa cumparam pentru gratar, dar aveau inventar).

(Hai-Hui cu copiii prin Bucuresti) Muzeul Simturilor

Am fost la Muzeul Simturilor (http://www.museumofsenses.ro/exhibits ) cu copiii.

A fost fain. Le-a placut si lor, ne-a placut si noua.

Iluzii optice. Perspective. Miraj. Caleidoscop. Camera in care te plimbi pe "tavan". Camera in care te transformi intr-un pitic intr-un colt, in urias in celalalt colt.Camera cu oglinzi infinite. Oglinzi care deformeaza. Patul de "cuie". Cel mai ciudat a fost podul "miscator": un tunel rotund intunecat, un pod metalic, lumini miscatoare pe pereti si senzatia ca tot podul se roteste.



Singurul dezavantaj... cam putine chestii. Toti am fi vrut sa vedem mai mult.