Am inceput sa ma satur de stat in Bucuresti, asa ca am rezervat o seara la pensiune pentru sambata.
Am cautat prin Dambul Morii sau Timisul de Sus, in ideea ca mergem spre 7 Scari. Nu prea aveam sperante ca si ajungem pana acolo, dar am zis ca macar stam prin padure la aer curat.
Pana la urma am gasit langa Brasov in Sacele (
Vila Swiss ). Camerele faine - mai putin baia ciudata, cu usa de sticla glisanta, pe jumate transparenta, care se inchidea foarte greu si nu de tot si cu o camera cu priveliste direct la dus - o fi misto pentru cupluri sau swingeri, dar pentru o familie cu copii e cam dubioasa privelistea spre dus :D
Dupa ce am rezervat am aflat ca in Poiana Brasov e zapada, asa ca am zis ca schimbam zona de plimbare si sa nu mai mergem spre 7 Scari. Vineri a plouat, asa ca a ramas zapada doar sus pe Postavarul. Deci a ramas sa mergem la zapada cu telecabina.
Pe drum copilul cel mic s-a pus pe urlat ca am uitat lopatelele de nisip (cu care se juca in zapada) si am facut "greseala" sa ii zicem ca avem in masina lopata de zapada. Ei bine, a vrut-o pe aia. Si pana am ajuns la munte a stat cu lopata in brate, cum a coborat a inceput sa sape.
Am mers cu telecabina - cu lopata dupa noi :D. Cum au dat copiii de zapada nu au vrut sa se mai miste nici macar 10 m mai incolo de telecabina. Pana la urma i-am convins sa lase zapada ca nu pleaca nicaieri si sa urce si pe vf Postavarul si pe urma am plecat putin spre Cabana Postavarul - dar ne-am oprit destul de repede la bulgarit si tavalit in zapada, ingropat in zapada (se uita lumea la noi ca la urs, cand au vazut ca ingropam un copil in zapada cu totul si ca aruncam pe el zapada cu lopata). Eu ma gandeam ca ii duc sa mancam la cabana, dar ei nu aveau chef de plimbari.
Am coborat tot cu telecabina si am mers sa mancam la Taverna Haiducilor. Mancarea ok, a venit destul de repede desi era aglomerat (ospatarita a luat inapoi o farfurie cu pastrama cand a vazut ca era doar grasime, fara ca macar sa ii spunem noi nimic si a cerut sa ne faca alta).
Apoi am plecat spre Sacele. Copiii au dormit tot drumul si i-am lasat sa doarma in curtea pensiunii. In curte ne-a intampinat un dulau - ciobanesc de Berna foarte bland - si doua pisici - din care una foarte prietenoasa si torcareata. Copii au fost calare pe animale, nici mancare nu au vrut - le dadeam sa manance si mai mult de jumate le dadeau cainelui si pisicii.
A doua zi, am plecat spre Cheia - Muntele Rosu. Am fost surprinsi ca
drumul e bun - pare asfaltat de ceva timp, ultima data cand am fost era
plin de cratere. Am oprit langa Cabana Silva. I-am convins pe copii sa
mergem sa ne plimbam pe traseul spre vf Muntele Rosu. Si au urcat fara
probleme pana la statia seisimica - deci panta cea mai mare. Am fost
impresionata ca pana si cel mic a mers pe picioarele lui pana acolo. Am
hotarat ca e suficient cat am mers si dupa o pauza de banane si agitat
pe langa stancile de acolo am coborat (cel mic in spate pana la padure,
apoi pe jos si el). Am mancat la cabana Silva. Si apoi am plecat spre
Bucuresti...
Am cautat prin Dambul Morii sau Timisul de Sus, in ideea ca mergem spre 7 Scari. Nu prea aveam sperante ca si ajungem pana acolo, dar am zis ca macar stam prin padure la aer curat.
Dupa ce am rezervat am aflat ca in Poiana Brasov e zapada, asa ca am zis ca schimbam zona de plimbare si sa nu mai mergem spre 7 Scari. Vineri a plouat, asa ca a ramas zapada doar sus pe Postavarul. Deci a ramas sa mergem la zapada cu telecabina.
