(CARTI pentru copii) Adevarul gol-golut. Dialoguri simpatice despre intimitate, corp, straini si limite de Ioana Chicet-Macoveiciuc (+3 ani)

Adevarul gol-golut e o carte draguta si educativa. Ilustrata fain, personajele haioase (porcusorul Purcelus, un animalut de plus vorbitor, e chiar simpatic).

E despre intimitate, corp, limite, siguranta explicate pe intelesul copiilor. De ce la baie fiecare merge singur dupa ce e destul de mare sa se descurce, de ce trebuie umblam imbracati, de ce nu ne pupam pe buze, de ce sa pui intrebari parintilor despre zonele intime si diferentele dintre baieti si fete, de ce sa nu primesti lucruri de la straini si sa ceri mereu acordul parintilor inainte sa iei ceva, ce faci daca te pierzi si cui te adresezi, de ce sa nu pleci/vorbesti cu straini, de ce sa nu schimbi lenjeria intima cu alti copii, despre zonele intime care nu trebuie atinse de nimeni in afara de parinti cand spala copiii prea mici sa se descurce singuri si doctor in prezenta parintilor.

Mai avem o carte scrisa de  Ioana Chicet-Macoveiciuc, dar nu prea a avut succes la copiii mei: Te iubesc orice ai face. Ideea a fost buna, ilustratiile foarte frumoase, dar pe ai mei nu i-a prins deloc.

In schimb Adevarul gol-golut a avut mult mai mult succes. Purcelus e haios, textele faine, mesajele care trebuie sa ajunga la copil sunt transmise frumos. Cartea am luat-o pentru S (care nu are nici o treaba si iese din baie cu pantalonii in vine indiferent cine e in casa, care inca nu a inteles ca mai ales in locuri aglomerate e mai bine sa stea langa noi si sa nu o zbugheasca printre oameni ca putem sa il pierdem, care inca imi mai spune ca vrea sa ne pupam pe gura ca tati si mami, desi niciodata nu l-am pupat pe buze si mereu i-am explicat ca pupicii pe buze sunt doar pt adulti etc... ). R. stia toate astea, dat tot a stat si el sa asculte povestea, care i s-a parut haioasa. Oricum i-a prins si lui bine sa isi aminteasca ce ar trebui sa faca daca se pierde.

(Hai-hui cu copiii prin Bucuresti) The Lego Movie 2 la Cinema City Sun Plaza

A venit R. de la scoala si cica vrea sa mergem la cinema sa vedem Lego Movie 2 (pe primul l-au vazut acasa pe HBO Go, parca...). Am zis ok, vedem in weekend cand e in program. Normal ca la scoala au inceput sa vorbeasca si despre filme si mers la cinema, si cum alti colegi au fost sau urmau sa mearga a vrut si el sa ii ducem.

Eu am incercat sa ii conving sa mergem la Asterix. Mi s-a parut mai fain decat Lego Movie, dar na.. cand copilul si-a pus in cap ca vrea Lego Movie 2, nu ai cu cine vorbi...  In schimb ma intrebam daca S. o sa aiba rabdare tot filmul, daca o sa fie deranjat de sonorul prea tare, daca o sa vrea sa stea cu ochelarii pe ochi etc.

Pana acum am evitat cinematografele, noua ni se par mult prea zgomotoase. Chiar si pe noi ne deranjeaza (si din cauza asta nu am mai fost la cineva de vreo 7 ani), iar pentru copii mi se pare ca e exagerat de tare sonorul (mai ales in prima parte, la reclame, dar uneori si in timpul filmului). In plus acasa daca nu imi place filmul, il schimb, nu stau sa ma uit la vreo porcarie. Copiii se uita acasa la tv de doua-trei ori pe saptamana (HBO Go, DVD-uri sau Netflix), in timp ce eu imi vad de treaba. De cele mai multe ori se uita la filme pe care eu le-am vazut sau la seriale care mie nu imi plac (gen Lego Ninjago sau alte balarii), dar din cand in cand ii conving sa ne uitam impreuna la filme pe care nu le-am vazut si sigur imi plac si mie. Asa am vazut impreuna: Rise of the guardians, Ferdinand, Coco, Storks, etc. In plus e mai comod acasa pe canapea, cu fructe si nuci de rontait, in loc de floricele si porcarii de sucuri.

Ce mi-a placut: am fost placut surprinsa de ochelarii 3D si de film - chiar au evoluat mult de cand nu am mai fost eu la cinema, filmul a fost destul de ok (eu sigur as fi preferat mai mult Asterix)...

Ce nu mi-a placut: sonorul foarte tare, jegul pe care il lasa oamenii dupa ei, timpul pierdul la cozi (coada imensa la bilete rezervate, cozi imense la rontaieli), ca nu ai prea multe chestii de ales de la magazinul ala (de ex lui S nu am avut ce sa ii cumpar - lui nu ii plac nici floricelele, nici alunele alea condimentate). 

Copiii au fost foarte entuziasmati, cum s-a terminat filmul au zis ca vor sa venim si la Lego Movie 3 cat mai repede :) . Iar S. a fost atat de entuziasmat, incat nu vrut sa plecam pana nu s-a terminat tot genericul.

R. si-a luat luni cu el tricoul cu Lego Movie 2 sa se schimbe la afterschool. De obicei iese cu scandal seara ca nu se schimba in trening si tricou pe motiv ca uita si isi face praf pantalonii in ghenunchi pe-afara si bluza alba de scoala. Si nu imi venea sa cred, dar chiar s-a schimbat ... (tricoul l-am cumparat eu de la C&A acu vreo luna pentru ca fiind cu omuleti lego am zis ca sigur ii va placea, fara sa ma gandesc ca o sa ajungem la film. 

In concluzie... vom mai merge din cand in cand si la cinema... 

(Hai-Hui cu copiii prin Bucuresti) Spectacolul "Rossini și povestea lui Wilhelm Tell" la Teatrul Odeon

Rossini și povestea lui Wilhelm Tell, face parte dintr-o serie de spectacole pentru copii: Clasic e fantasctic. 

Am aflat de ele de mult timp, dar nu stiam cum va reactiona S (3 ani jumate acum): daca se va plictisi o ora, daca va fi agitat, daca ar intelege ceva din ele, asa ca am preferat sa mai amanam vizitele la teatru (momentan au la gradinita cate o piesa de teatru in fiecare luna si am considerat ca e suficient).   


Spectacolul a fost ok. Copiilor le-a placut si au spus ca vor si la altele.
E instructiv: cate ceva despre muzica clasica si ce este opera, despre viata lui Gioachino Rossini si operele sale (Barbierul din Sevilla, Wilherm Tell), e interactiv (actorii mai pun intrebari copiilor si raspund toti la gramada sau ridica mana cine stie).

Preturile biletelor sunt chiar ok (80 ron pentru doi adulti si doi copii), sala e destul de micuta. Singura chestia mai aiurea e ca parintii stau langa copii, deci cei mici care nimeresc in spatele parintilor au sanse sa nu vada scena prea bine. Cel mai bine ar fi ca toti copii sa stea in fata, parintii in spate - dar nu stiu cati copii stau linistiti singuri intr-un loc strain...
  

Detalii:
http://www.teatrul-odeon.ro/proiect/rossini-si-povestea-lui-wilhelm-tell?fbclid=IwAR1liAqJrqiWPHvAawPYJhnmAdHs9kpju7uWWg3R4QSo_YeECImeN29Okn8 

(CARTI pentru copii) Sandor. Un liliac destept foc - de Dorothea Flechsig (+5 ani)

O carte draguta, despre un baietel cam singuratic si trist, caruia nu prea ii place scoala, si un liliac deosebit.
Sandor, liliacul vorbitor, si-a facut culcus in cutia de la storul ferestrei de la scoala. De acolo aude si vede printr-o crapatura toate lectiile invatatoarei, asa ca a invatat si el sa citeasca si sa socoteasca. Dintre elevi cel mai mult ii place Jendrich, care e un copil timid si la fel de singuratic cum e Sandor.

Liliacul se decide sa il ajute pe Jendrich la lectii si ii spune povesti interesante si apoi devin prieteni buni. Cei doi trec prin tot felul de aventuri, care il fac pe Jendrich mai putin emotiv si mai putin singuratic si ii aduc lui Sandor prieteni lilieci.

(CARTI pentru copii) Iacarii acrobati. Povestea unui vis - de Alina Baltac (+5 ani)

Iacarii acrobati e cartea care mie mi-a placut cel mai mult dintre ultimele pe care le-am citit copiilor.
E povestea adevarata a celor trei piloti din echipa de acrobatie aviatica "Iacarii acrobati", care de copii se visau zburand ca pasarile cerului.

Cei trei copii, fiecare in alta parte de tara au acelasi vis, sa fie piloti, sa fie fericiti si liberi ca pasarile cerului. Toti trei trec prin scoala cu gandul doar la zbor si fac eforturi ca sa reuseasca sa isi ia brevetul de pilot, pe urma sa isi cumpere avioanele de acrobatie si sa se antreneze pentru spectacole care iti taie rasuflarea.

O carte despre curaj, vise, efort si perseverenta, fericirea visului implinit, incredere si prietenie.

Pe langa povestea celor trei piloti are si date despre primul zbor aparut in mitologie, inventatorii de avioane, despre pionierii romani ai aviatiei, despre partile componente ale unui avion. 

Copiilor le-a placut mult "povestitorul"  - cainele, care e paznicul aerodromului si prietenul celor trei piloti. Cand le-am spus ca i-au vazut pe cei trei piloti la un show aviatic au fost si mai incantati sa asculte povestea lor.

Cartea e pentru copii de peste 5 ani, mai ales cei pasionati de avioane. A ascultat foarte atent si S. (3 ani jumate) povestea , dar nu prea a fost interesat de partea cu istoria, inventatorii etc.

(CARTI pentru copii) Armstrong. Calatoria fantastica a unui soricel pe luna - de Torben Kuhlmann (+5 ani)

Dupa Edison. Misterul comorii disparute, am cumpart si Armstrong. Calatoria fantastica a unui soricel pe luna din seria de Torben Kuhlmann.

E draguta. Merge pe la 5 ani.

O poveste despre personaje care nu cunosc limite si cum imaginatia duce uneori la indeplinirea unor vise ce par imposibile, despre perseverenta, incredere, etc.

Un soricel a vazut prin telescopul sau ca luna nu e facuta din branza, ci din piatra, dar nici unul dintre semenii sai nu il crede si atunci soricelul se decide sa plece pe luna. Isi creaza costumul de astronaut si o racheta dupa multe eforturi si pleaca intr-o lunga calatorie. 

(CARTI pentru copii) Edison. Misterul comorii disparute - de Torben Kuhlmann (+5 ani)

Copiilor le-a placut. Ilustratiile sunt foarte faine.

Un soricel se duce la un profesor renumit de la universitatea soarecilor, sa ii povesteasca despre stramosul sau de la care avea o scrisoare in care acesta povestea de o comoara. Cere ajutorul profesorului ca sa o gaseasca. Cei doi afla unde ar putea fi comoara si construiesc un submarin cu care se scufunda pe fundul oceanului in cautarea ei.

O carte despre limite si depasirea lor, incercari nereusite, perseverenta. 


Edison. Misterul comorii disparute. face parte dintr-o serie de trei carti impreuna cu  Armstrong Călătoria fantastică a unui șoricel pe Lună  si  Lindbergh. Povestea unui şoricel zburător.