O carte chiar faina. Mi-a placut si mie si pruncilor.
Nu are prea multe ilustratii, e lunga, clar trebuie citita in ture. Teoretic e pentru copii de scoala, dar sigur vor asculta cu placere si fratii mai mici poveste soricelului albastru.
Isaia e un soricel de laborator si care din cauza experimentelor la care a fost supus are blana albastra, e destept, intelege limba oamenilor, poate sa scrie si sa citeasca. Impreuna cu familia lui au planuit o evadare, dar doar Isaia a reusit sa scape. Se trezeste singur in libertate si trebuie sa invete sa isi caute mancare, sa se apere de pradatori (pisici, bufnite), sa isi caute prieteni. O familie de soricei il adopta, impreuna pun la cale raiduri dupa mancare in casa oamenilor unde isi au cuibul, trec prin pericole din care reusesc sa scape doar ajutandu-se unii pe altii si planuiesc salvarea adevaratei familii a lui Isaia.
E fain scrisa, e despre prietenie, despre acceptarea diferentelor dintre semeni, ajutorare, ambitie.
Mi-au placut moto-urile de la inceputul fiecarui capitol, un fel de rezumat al povestii din partea respectiva: "Cei ce daruiesc au totul. Cei care nu daruiesc nu au nimic.", "Poverile sunt mai uşoare când te ajută şi prietenii să le cari.", "Merele de dincolo de gard sunt întotdeauna mai dulci. La fel şi biscuiţii Oreo".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu