Cum toate planurile de-a merge pe munte cu familia inca din octombrie nu mi-au iesit din diverse motive, m-am pus pe cautat alte metode sa ajung la munte (intre timp am ajuns si in Bucegi cu pruncii, dar pe atunci nu stiam ca vom reusi sa ne urnim). Stiam de niste cunostinte ca au mai plecat cu grupuri ghidate si am inceput sa pun intrebari despre ele, sa aflu ce fac, cum, cum sunt ghizii, regulile... Mi s-au parut cel mai ok cei de la Picior de Plai. Aveau pe 16 nov o tura de iarna pe Lespezi si chiar daca am mai fost in vara pe-acolo, am zis ca l-as face iar, mai ales ca speram la niste zapada.
Am vorbit cu H ca sa fiu sigura ca e ok sa stea sambata aia cu pruncii singur si ca nu are altceva. Am rezervat locuri impreuna cu o prietena care a mai fost cu ei. De pe miercuri deja abia asteptam si ma simteam ca la scoala inainte de o excursie cu clasa.
Sambata la 4 trezirea. Vineri am avut emotii ca poate nu gasesc Uber care sa ma duca la ora aia pana la Unirea, asa ca mi-am facut cont si la Yango si pe Lime (pentru trotinetele electrice), ca pe jos nu aveam chef sa merg. Din fericire am gasit masina de la Uber rapid si la 4:30 eram la autocar. Drumul ok, dar lung - cu pauze...
Traseul a fost ok. Am mers surprinzator de bine - 3ore jumate, la cati eram ma asteptam sa facem mult mai mult. Initial am murit de cald - in tricou, dar cu suprapantalonii de iarna si bocancii rigizi (pentru ca teoretic ne asteptam la ceva zapada pe sus). Dupa stana Lespezi a mai inceput sa bata vantul, pe varf batea foarte tare (deja aveam pe mine tricou, bluza cu maneca lunga, polar si geaca, manusi si bandana si tot imi era frig). Zapada a fost foarte putina, mai mult pete, mai mult pe langa stanci.
Coborarea a mers mult mai rapid. Ne-am oprit la o pensiune pentru o ciorba (a fost cam naspa - de legume, dar iute... ceea ce din cauza buzelelor arse de soare si vant nu mi-a convenit). Drumul inapoi tot lung si cu opriri.
Ce mi-a placut...
- au fost trei ghizi: unul in fata, unul pe la mijlocul grupului, unul in spate
- nu s-a stat dupa cel mai lent din grup, fiecare a mers in ritmul lui - practic in functie de viteza fiecaruia grupul s-a impartit la cei trei ghizi. Din loc in loc s-au facut pauze pentru regrupare. Tura asta toti oamenii cam la acelasi nivel, deci nu s-a prea stat (s-a comentat la final ca am fost alergati, dar ghizii nu au grabit pe nimeni, in schimb din cauza vantului pauzele au fost scurte, ca inghetam stand pe loc). Din ce am inteles s-a intamplat in alta tura ca un ghid sa ramana cu o persoana foarte lenta, care nu a facut decat jumate de traseu pana cand ceilalti s-au intors (ar fi fost absurd ca toti sa stea dupa persoana respectiva si sa nu termine niciunul traseul propus)
- ghizii sunt ok
- atmosfera a fost ok, oamenii in general se cunosc, au tot fost in drumetii impreuna - e un fel de mare gasca
- inca din autocar ghizii impart bucatele de cascaval (f bun) de bun venit si insigne cu tura (pe care multi si le colectioneaza pe rucsaci)
- la final se bea sampanie pentru ca toti ne-am intors cu bine (nu ca mi-ar placea mie sampania, dar e o chestie draguta)
Ce nu mi-a placut...
- trezitul la 4 (chiar daca m-am bagat in pat mai devreme, tot nu am adormit pana pe la 12 si 4 ore de somn au fost cam putine)
- drumul cu autocarul... ca a durat prea mult, ca au fost pauzele lungi etc... dar na, asta e cat se poate de evident
- ca au vorbit prea mult la microfon in autocar, de multe ori repetand aceleasi chestii (am auzit "bine ati venit de vreo 5 ori :D ), ca au tot zis de ce ture au facut in anul asta pana acum si in anii precedenti si ce vor face, dar na, pana la urma oamenii vor sa isi faca reclama si atraga oameni si in turele urmatoare (si eu macar am aflat chestii noi fiind la prima tura cu ei, dar multi au facut multe ture si nu stiu cat le convine sa auda mereu aceleasi chestii).
In total a fost ok si as mai merge cu ei in ture de-astea mai "serioase", pe care ei le numesc Grand Slam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu