(Hai-Hui) Bucegi - Valea Horoabei - octombrie 2022

Pruncii au fost plecati la bunici in vacanta de toamna. Noi am dat o fuga la munte singuri. Am ales Valea Horoabei fiind traseu scurt.

Cand am pornit ne-am facut griji ca o sa dam nas in nas cu ursul, tinand cont ca nu era nimeni pe acolo, dar pe urma am ajuns din urma un grup foarte mare cu ghizi si ne-am dat seama ca ne-am facut griji degeaba. I-am depasit cu greu la izvor cat au facut pauza. 

Traseul a fost foarte fain - de data asta am urcat prin canion, nu pe langa. Scarile metalice nu mai sunt prinse bine in stanca, iar pe una dintre ele ne-am chinuit ceva sa o pozitionam ca lumea, ca sa putem urca pe ea fara sa se clatine tare. Mai sus aproape la iesire, am facut pauza de masa, la soare. Am prins o vreme incredibila pentru final de octombrie - senin, fara vant, soare si cald. 

A fost foarte fain dupa ce am iesit dintre stancarii, pentru ca erau foarte multe pasari mici si galagioase in copacii de pe langa traseu si se tot mutau in alti copaci cand ne miscam noi pe poteca si tipau ca sa isi anunte 'prietenele' de pericol. Am iesit pe platou, am mers spre refugiul Strunga si am coborat spre Padina. Din pacate pe coborare au inceput sa ma deranjeze genunchii, mult mai rau decat oricand in alta tura. Devine tot mai greu sa ajung la munte si ma limiteaza acum si durerile de genunchi pentru alegerea turelor - se restrang la chestii simple si cu diferenta de nivel mica.  

(Hai-Hui) Valea Horoabei

A mai trecut o saptamana si hotaram sa mergem tot la munte. Suntem singuri tura asta, vremea se anunta buna, mergem tot pe varianta traseu lejer, dar de data asta aleg eu Valea Horoabei - traseu nemarcat cu niste lanturi si cototat pe bolovani. Cum nu am mai fost, am studiat bine harta, bloguri si poze sa vad cu ce avem de-a face. 

https://onetakewonderstravel.blogspot.com/2017/07/adrenalina-in-valea-horoabelor-din.html 

https://bloguldecalatorii.ro/2015/09/valea-horoabei-iulie-2015.html

Am pornit de la Padina pe  malul raului. In fata noastra mai era un grup, asa ca macar nu am fost singuri pe traseu necunoscut.

In curand padurea a devenit mai deasa, mai umbroasa, umeda. Atmosfera foarte faina. Flori, ferigi, ciuperci, cascade. Cateva lanturi si poteca ingusta, urcus abrupt. 

Am ajuns si la cascada mare, foarte faina. Apoi tunelele si Izbucul din Horoaba. Aici probleme... trebuia sa trecem prin apa sau peste un bustean (mi-a parut rau ca nu am luat parazapezile, macar tineau mai bine decat sosetele :) ) - am lasat celalalt grup in fata ca sa avem timp sa ne hotaram daca trecem pe bolovani sau pe bustean. Au trecut destul de lejer unii pe bustean, altii pe bolovanii din apa. Am ales si noi sa trecem pe bolovani, tinandu-ne de bustean. A fost mai ok decat ma asteptam si nici macar nu ne-am udat. 

Dupa Izbuc in loc sa mergem pe dreapta prin canion am luat-o la stanga pe o poteca (H a luat-o in fata dupa doi din grupul celalalt). Am vazut primul lant, dar am zis ca nu e cazul sa ne mai intoarcem, nu stiu de ce aveam senzatia proasta ca vom putea intra pe lanturi mai sus putin. Dar mai bine ne intorceam, ca de-acolo cele doua carari au fost separate pana sus. Traseul a fost foarte fain si asa, abrupt, salbatic, vegetatie multa, iarba, plin de flori, poteca abia se vedea. 

Dupa ce am iesit din vale, am facut stanga pieptis pe munte, ca sa dam in traseul spre Refugiul Strunga. Cand am dat de traseu ne-am oprit pe Muntele Strungii pentru o pauza lunga de mancare si leneveala. 

De la Refugiul Strunga am coborat la Padina. 

Mi-a parut rau ca nu am mers pe lanturi, scari si bolovani, dar am zis ca revenim cat de curand sa facem si bucata aia. 

               

Tot traseul l-am facut cam in 4 ore. La 13:30 eram in masina in drum spre casa. De data asta toata zona era plina cu masini, oameni, harmalaie, masini parcate pe stanga si dreapta de abia aveai loc de ele - un fel de Transfagarasan in miez de vara. Am tras concluzia ca e de evitat zona sau de mers pe ploaie.