Pruncii au fost plecati la bunici in vacanta de toamna. Noi am dat o fuga la munte singuri. Am ales Valea Horoabei fiind traseu scurt.
Cand am pornit ne-am facut griji ca o sa dam nas in nas cu ursul, tinand cont ca nu era nimeni pe acolo, dar pe urma am ajuns din urma un grup foarte mare cu ghizi si ne-am dat seama ca ne-am facut griji degeaba. I-am depasit cu greu la izvor cat au facut pauza.
Traseul a fost foarte fain - de data asta am urcat prin canion, nu pe langa. Scarile metalice nu mai sunt prinse bine in stanca, iar pe una dintre ele ne-am chinuit ceva sa o pozitionam ca lumea, ca sa putem urca pe ea fara sa se clatine tare. Mai sus aproape la iesire, am facut pauza de masa, la soare. Am prins o vreme incredibila pentru final de octombrie - senin, fara vant, soare si cald.
A fost foarte fain dupa ce am iesit dintre stancarii, pentru ca erau foarte multe pasari mici si galagioase in copacii de pe langa traseu si se tot mutau in alti copaci cand ne miscam noi pe poteca si tipau ca sa isi anunte 'prietenele' de pericol. Am iesit pe platou, am mers spre refugiul Strunga si am coborat spre Padina. Din pacate pe coborare au inceput sa ma deranjeze genunchii, mult mai rau decat oricand in alta tura. Devine tot mai greu sa ajung la munte si ma limiteaza acum si durerile de genunchi pentru alegerea turelor - se restrang la chestii simple si cu diferenta de nivel mica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu