(Hai-Hui) Bucegi - Cheile Zanoagei - februarie 2023

Toata iarna nu am mai ajuns la munte. Dar in februarie, in vacanta pruncilor, am prins un weekend in care sa fugim la munte singuri o zi. Am vrut sa mergem pe la Padina, eventual pana la Refugiul Strunga - ceva usor si traseu cunoscut tinand cont ca era zapada multa in munti. 

Cu cat am urcat mai mult din Sinaia spre cabana Dichiu, ne-a invaluit o ceata tot mai groasa. Ne-am dat seama ca nu e o idee buna sa mergem spre refugiul Strunga si ca trebuie sa schimbam traseul. Cheile Zanoagei au devenit castigatoarele - chiar si pe ceata, nu aveam unde sa ne ratacim.  Pe langa camping Zanoaga, unde am parcat, ne-au inconjurat 3 dulai cersetori de mancare. Au venit cu noi pe traseu doi dintre ei caini si ne-am bucurat - fiind doar noi singuri in toata zona.

Traseul lejer, dar din pacate zapada a fost cam flescaita si nu mai erau copacii acoperiti - cum speram eu ca ii vom gasi cand am pleacat de-acasa. Am mers pana la Cascada 7 Izvoare si ne-am intors, nimic spectaculos, dar ne-am bucurat de putina miscare si aer curat. 

  

(Hai-Hui) Bucegi - Valea Horoabei - octombrie 2022

Pruncii au fost plecati la bunici in vacanta de toamna. Noi am dat o fuga la munte singuri. Am ales Valea Horoabei fiind traseu scurt.

Cand am pornit ne-am facut griji ca o sa dam nas in nas cu ursul, tinand cont ca nu era nimeni pe acolo, dar pe urma am ajuns din urma un grup foarte mare cu ghizi si ne-am dat seama ca ne-am facut griji degeaba. I-am depasit cu greu la izvor cat au facut pauza. 

Traseul a fost foarte fain - de data asta am urcat prin canion, nu pe langa. Scarile metalice nu mai sunt prinse bine in stanca, iar pe una dintre ele ne-am chinuit ceva sa o pozitionam ca lumea, ca sa putem urca pe ea fara sa se clatine tare. Mai sus aproape la iesire, am facut pauza de masa, la soare. Am prins o vreme incredibila pentru final de octombrie - senin, fara vant, soare si cald. 

A fost foarte fain dupa ce am iesit dintre stancarii, pentru ca erau foarte multe pasari mici si galagioase in copacii de pe langa traseu si se tot mutau in alti copaci cand ne miscam noi pe poteca si tipau ca sa isi anunte 'prietenele' de pericol. Am iesit pe platou, am mers spre refugiul Strunga si am coborat spre Padina. Din pacate pe coborare au inceput sa ma deranjeze genunchii, mult mai rau decat oricand in alta tura. Devine tot mai greu sa ajung la munte si ma limiteaza acum si durerile de genunchi pentru alegerea turelor - se restrang la chestii simple si cu diferenta de nivel mica.  

(Hai-Hui cu copiii) Bucegi - Piatra Arsa - Babele - Crucea Caraiman - Piatra Arsa (octombrie 2022)

In octombrie ne-am strans iar gasca de verisori si un coleg de munca cu familia lui - are 2 copii de aceeasi varsta ca ai nostri. Din pacate pruncii nu au avut prea multe de impartit unii cu altii, asa ca au stat mai mult pe capul nostru. Eu speram ca se pun pe povestit chestii de-ale lor din jocuri si ca vor avea mai mult spor la urcat. 

Traseul propus de mine a fost: Piatra Arsa, Babele, crucea Caraiman, Brana Caraimanului, cabana Caraiman, Piatra Arsa. 

Dimineata am parcat la Piatra Arsa - era vant puternic si cam frig  (din fericire am luat pentru copii manusi si caciuli, aveau si windstopper-ele) si ne-am pus pe asteptat pana au ajuns toata gasca. 

Pe traseu pana la Babele pruncii au urcat cu caraiala, ca e lung, ca e greu etc. Ne-am oprit la "restaurant" la telecabina Babele pentru pauza de masa. Eu nu as fi vrut sa stam, dar nu am avut cu cine, pruncii s-au plans o gramada ca nu mai puteau de oboseala (asa ca am luat niste mizerii de chipsuri, ceai si un sandwich - care a fost incredibil de bun). Pe langa Babele si Sfinx era puhoi de oameni - am stat exact 2 min pentru cate-o poza si pe urma i-am urnit spre Crucea Caraiman. Copiii mei s-au vaitat tot drumul pana la Cruce, ca e greu, ca au obosit etc si se așezau pe jos la fiecare 10 min - mai batea si vantul tare si la fiecare oprire cat ii asteptam sa se odihneasca inghetam. Verisorii au luat-o inainte, asa ca am ramas doar familiile cu copii impreuna. 

La Cruce o atmosfera faina - ceata spulberata de vant, Costila se tot arata dintre nori. Ne-am reintalnit toti si dupa cateva minute de pauza si trei rontaieli am mers cu toti pe Brana Caraimanului spre Piatra Arsa. Brana cel mai probabil nu era ok de mers pe ea cu pruncii. In copiii mei am avut suficienta incredere ca pot sa ii duc pe acolo. Probabil nu ar fi trebuit sa duc si alta familie pe acest traseu - parintii stiau cum e traseul si au acceptat cand am zis ca eu cred ca ok si pentru copii, tinand cont ca e uscat si mai sunt si lanturi unde e mai periculos. Din fericire a si fost ok totul! (O saptamana mai tarziu a aparut o stire ca pe acelasi traseu, a cazut o fata de vreo 20 de ani si dupa o alunecare de vreo 100m, a murit. Atunci am realizat ca poate turele de munte cu copii ar trebui sa se rezume la familia noastra si pentru adultii care mai merg cu noi, sa insist sa estimeze singuri in ce se baga - pana la urma nu sunt ghid, nu pot sa raspund pentru nimeni). 

Dupa Cabana Caraiman verisorii au luat-o iar inainte fiind inghetati, S. a luat-o si el la goana (nu stiu de unde avea atata energie) cu taica-su. Eu cu R (care se tara mai mult) si cealalata familie am ramas mai in urma. H s-a intors dupa noi dupa ce l-a lasat pe S la masina cu verisorii. 

Am mers sa mancam la Kuib, in Sinaia, dar a fost oribil, aglomerat, ospatarita total depasita de aglomeratie, macarea a fost cam naspa si scumpa. 

Tura, mie mi-a placut mult chiar si cu vant cu tot (as fi preferat fara, dar eu m-am bucurat de miscare pana la urma), ceilalti s-au plans de prea mult vant (mai ales ca nu s-au imbracat adecvat). Copiii mei au zis ca nu mai vor altadata sa mearga pe traseu sau macar daca e musai sa nu mai fie vant. 

Total traseu - am facut vreo 6 h - din care maxim 4h au fost de mers efectiv. 

 

(Hai-Hui cu copiii) Cascada Doamnele din Bucegi (mai 2022)

Am tot incercat sa strang o gasca de prunci ca sa mergem la munte intr-o sambata, ca sa zburde impreuna. Nu am reusit - toti aveau planuri deja (ca eu ma trezesc abia miercuri-joi sa fac planuri). Am plecat singuri. 

Am ales sa facem un traseu lejer spre Cascada Doamnei in Bucegi. 

Vreme perfecta - placut, soare, putin vant racoros. Am mers lejer, cu multe opriri, cu pauze de mancat, rontait, odihnit, sapat in namol, aruncat pietre in rau. Am stat destul de mult pe malul unui lac. 

Cascada Doamnei a fost mult peste asteptari. Mai mare, mai faina, mai interesanta. Ca sa ajungem in spatele ei a fost nevoie ca H sa ajute pruncii sa Sara  raul pe pietre. Când am trecut pe lângă cascada ne-a stropit și a fost fain, pruncii foarte încântați. 

La coborâre am găsit o vipera, am făcut doua poze de departe și am lăsat-o să se retragă. Apoi ne-am oprit pe malul râului să facă pruncii și H baraje, R a văzut cu un bocanc in apa, s-au descălțat, le-au înghețat picioarele până la genunchi, dar nu le-a păsat, eu am stat la soare pe mal. 

A fost fain. Mai fain decât mă așteptam... 

(Hai-Hui cu copiii) Bucegi - de la cabana Padina in Saua Strunga

 

Nu am mai fost de mult pe munte, asa ca am inceput sa ma agit sa organizez o iesire. Ma tenta Macin, tinand cont ca erau infloriti bujorii si nu i-am prins niciodata. Am chemat verisorii, dar ei nu au fost de-acord sa plecam cu corturile, deci a trebuit sa caut casute sau pensiuni. Cum in zona nu prea sunt si ce era pe booking era deja dat, nu am mai rezervat nimic si a trebuit sa ne reprofilam. 

Pana la urma cum deja era vineri si inca nu am gasit nimic decent unde sa ne cazam, am ales sa mergem in tura de o zi. Ceilalti verisori au preferat mai aproape de ei, asa ca am ales Bucegi si am hotarat sa mergem in zona Padina - Pestera si in functie de vreme (ca se anuntau si ploi) sa hotaram pe loc ce facem. 

Am incercat sa ii convingem si pe parintii prietenilor copiilor sa vina si ei, dar nu au vrut, mai ales din cauza trezitului devreme. Eu speram sa vina, ca sa aiba si pruncii cu cine sa se distreze pe traseu.

Dimineata am plecat pe la 7:30. Cum ceilalti au intarzaiat cu apoape o ora plecarea, noi ne-am oprit si la Turbaria Laptici, dupa lacul Bolboci. Din pacate in perioada aceea nu era nimic special - vegetatia inca era pleostita dupa topirea zapezilor, iar traseul pe scanduri era cam rupt in cateva locuri.  

Ne-am oprit in fata la Padina si am mai asteptat vreo jumatate de ora, am mancat si ne-am echipat. Cand au venit ceilalti am pornit spre Saua Strunga pe banda rosie. Nu am iesit din padure, cand am vazut urme de urs, asa ca ne-am pus pe vorbit mai cu spor si fluierat din cand in cand si am ramas in grup toti. Cand am iesit in golul alpin am rasuflat mai usurati. 

Vremea a tinut cu noi, nori si soare, peisajul placut, plin de branduse pe pante, petice de zapada din loc in loc. Am trecut si pe niste zone cu zapada mai intinse si ne-a parut rau ca nu aveam parazapezile la noi, cand ne-a intrat in bocanci putina zapada (pruncii au comentat ca s-au udat si ca e rece, dar de la mers s-au incalzit imediat). 

Cam dupa doua ore am ajuns la refugiul Strunga. S. a fost incantat de casuta mica de lemn si a luat-o inainte sa ajunga primul la ea. Am intrat, am ridicat oblonul, ne-am lasat rucsacii pe priciuri si am stat la soare afara pe banca. Copiii au gasit o lopata si au inceput sa curete zapada de pe o banca si din fata refugiului. 

Eu cu H am urcat pana in Saua Strunga stiind cat de faina e privelistea de-acolo. Ceilalti nu au vrut sa mai vina. Am facut cateva poze si la intoarcere i-am convins sa urce si ei sa vada Craiul, Iezerul, Fagarasul. Doar S a ramas la refugiu cu H, fiind prea ocupat cu curatatul zapezii, ca sa ii mai pese de priveliste. 

Cum am coborat iar spre refugiu am vazut ca se strang nori negri si ne-am hotarat sa coboram spre masina, ca sa ajungem cat mai jos inainte sa inceapa ploaia. Inainte de stana a dat o rapaiala de cateva minute, dupa care s-a oprit si a iesit iar soarele.

Am ajuns la masina destul de devreme, asa ca am avut timp sa mergem sa vedem si Pestera Ialomicioarei. Eu nu am mai fost de vreo 15 ani si nu mai stiam cum e (la cat de aglomerata e vara zona, nici nu as fi vrut sa o mai revad mai curand, dar acum era perfect - cativa oameni in toata pestera). La intrare ne-am echipat cu casti (foarte aiurea ca nu aveau clemele de prins si trebuia sa le tot tinem cu mana sa nu cada, cand ne aplecam). Copiii au fost incantati, mai ales de cascada din pestera. 

Am ajuns la concluzia ca zona Padina, Pestera e perfecta de vizitat primavara devreme, eventual pe ploaie, cand inca nu vine puhoiul de turisti si nu se deschide balciul cu tarabe cu mici, gratare de mai sus de Padina.

A fost foarte fain! 

Traseu: cabana Padina - Saua Strunga (banda rosie) - aprox 2:30h urcare cu pruncii - si retur

(Hai-Hui cu copiii) Sanius in zona Cabanei Dichiu - ianuarie 2021

Am avut o saptamana de vacanta de sarbatori. Desi as fi vrut macar cateva zile la munte, nu ne-a iesit planul, asa ca am mers la sanius o tura, chiar pe 1 ianuarie. 

Am ales sa mergem la sanius pe Transbucegi, spre Hotel Pestera - pentru ca pe webcam se vedea zapada faina si ca e relativ aproape. Pe drum ne-am hotarat sa ne oprim chiar la Cabana Dichiu si sa stam in zona. Dimineata a fost liber, mai tarziu s-a aglomerat, dar ne-am mutat pe alta panta unde am fost singuri, zapada faina, sanius, tavaleala prin zapada, sanwichuri si apoi acasa. 

La sfarsitul lui ianuarie am plecat iar la sanius - am oscilat intre Dichiu si Muntele Rosu, dar pana la urma am mers tot la Dichiu. De data asta a fost foarte aglomerat, parcarea plina, abia am gasit loc. Din nou ne-am retras intr-un loc unde am fost doar noi - dar zapada era prea mare pentru sanius, asa ca am facut cazemate in troiene si a fost chiar distractiv. La plecare a fost groaznic, am stat mult pana sa reusim sa iesim din parcarea de la Dichiu, pentru ca erau masini parcate pe margine, o singura banda libera si veneau masini de jos intr-una. 

 

(Hai-Hui cu copiii) Cheile Zanoagei - octombrie 2020

Ne-am intors acasa, dupa doua luni de Maramures. 

Am reintrat in haosul de aici, poluare, aglomeratie, totul pe fuga. Dupa o pauza asa lunga toate acestea sunt mult mai deranjante, decat inainte.

 

Inceput de octombrie si deja m-am saturat de betoane si parc, vreau natura. Am ales sa facem o tura de-o zi pana in Cheile Zanoagei - ceva lejer pentru prunci. 

 

 

Am plecat devreme, am ajuns devreme - mai erau doar vreo doua masini parcate pe langa Campingul Zanoaga. Traseul a fost foarte ok pentru prunci - au mers bine, le-a placut partea cu lanturi, le-a placut raul si sa arunce pietre in el. Am ajuns pana la barajul Scropoasa, dar nu au fost incantati prea tare - era si putina apa si era tulbure si urat. De la baraj s-a aglomerat tot mai tare, asa ca ne-am intors rapid la Cascada 7 Izvoare. Atunci au inceput si comentariile lui S. ca nu mai poate, ca a obosit, ca il doare piciorul (inca nu am reusit sa imi dau seama daca il doare de-adevaratelea sau gaseste motive sa ne oprim pentru ca e obosit). La cascada, am coborat pana la rau, ne-am apropiat cat am putut pe pietre de cascada. Pruncii au fost chiar incantati de sariturile de pe o piatra pe alta. 

 

La intoarcere spre masina a fost groaznic - foarte aglomerat. Cu toata pandemia si restrictiile - erau grupuri si de cate 30 de oameni gramada, fara masti, fara distantare, de abia puteai trece de ei pe chei. Era mai aglomerat decat duminica in parc intr-o zi calda de primavara. Clar nu mai calcam pe-aci, poate doar la iarna...

 

Trebuie sa caut trasee lejere pentru prunci si mai putin cunoscute - sau macar mai late, ca sa putem ocoli grupurile si puhoaiele de oameni.