(CARTI pentru copii) Vanatorii de fantome de Cornelia Funke

De Cornelia Funke mai avem si alte carti care ne-au placut: Cavaleri, sabii si sange de balaur si Dragonul clarului de luna. Am gasit si o recomandare pe blogul unei mamici ca Vanatorii de fantome ar fi faina, asa ca am inceput sa o caut.

Sunt doua parti:  Pe urme de gheata si In mijlocul focului.


1. Pe urme de gheata - Tom are noua ani si a descoperit in subsolul blocului o fantoma. E speriat si nu mai vrea sa coboare acolo. Nimeni din familie nu il crede si rad de el. Dar bunica il asculta si il trimite la o prietena de-a ei, dna Chimion, care e vanator de fantome. Dna Chimionii da niste idei despre cum poate sa alunge fantoma. Fantoma Hugo, nu e chiar atat de sinistra si il roaga sa o lase sa stea in boxa, pentru ca a fost alungata din casa ei confortabila de catre o alta fantoma mai puternica si nu a avut alta varianta decat sa se refugieze in boxa lui Tom. Impreuna cu dna Chimion, Tom si Hugo alunga fantoma incredibil de scarboasa din casa lui Hugo.


2. In mijlocul focului - A trecut ceva timp de la prima intalnire cu fantomele a lui Tom. Dna Chimion, Tom si Hugo sunt vanatori de fantome faimosi. Cand directorul unui hotel de la malul marii ii cheama sa alunge niste spirite de foc care bantuie hotelul, cei trei se asteapta sa rezolve problema rapid si sa petreaca o mini vacanta la plaja. Doar ca acolo gasesc o creatura de foc teribila, pe care nu a mai reusit nimeni sa o invinga si au de lucru o gramada pana reusesc sa o distruga.


Dintre cele doua volume, copiilor le-a placut mai mult al doilea pentru ca e mai palpitant si pentru ca eu le-am citit tinandu-ma de nas cand vanatorii de fantome si-au pus clesti pe nas ca sa nu simta mirosul oribil al spiritelor de foc, asa ca pruncii mei s-au distrat o gramada.

(CARTI pentru copii) Cărți faine de citit iarna

Nu prea sunt eu cu "magia Craciunului", dar am zis ca totusi copiii merita sa mai viseze si sa se bucure de "magie" cat inca nu observa cat de comercial si kitsch-os devine Bucurestiul inainte de Craciun, asa ca am cumparat niste carti. 


1. Omul de zapada magic - de la Editura Univers Enciclopedic


E draguta, fain ilustrata, dar nu m-a dat pe spate. Copiilor le-a placut.

Iepurasul face un om de zapada, de care nu vrea sa se desparta. Tatal ii spune ca e doar un om de zapada si isi trimite puiul dupa fructe de padure, dar se porneste o furtuna si iepurasul se pierde (oare ce a fost in capul tatalui?). Omul de zapada magic il ajuta pe iepuras sa gaseasca drumul spre casa.




2.  Cum a fost salvat Craciunul   de Silvio Neuendorf 

Aceasta a fost mult mai faina, chiar amuzanta, mi-a placut si mie si copiilor. E fain ilustrata.

Mos Craciun cade din sanie, se loveste la cap si nu isi mai aminteste cine e si ce cauta prin padure. Ajunge la o ferma, unde toti se mira ca Mos Craciun a ajuns asa devreme. Numai ca nu a adus cadouri si nici macar nu stie ca ar fi trebuit sa aduca. Atunci Luca incearca sa il faca sa isi aminteasca. Il duce la vecini sa imparta daruri, dar mosul crede ca a fost postas, il plimba cu tractorul ca sa simta viteza saniei cu reni, dar mosul crede ca a fost pilot de curse etc. Pana la urma mosul isi aminteste ce trebuie sa faca, cand sta in fata bradului impodobit in care stralucesc luminitele Craciunului si atunci il ia pe Luca sa il ajute sa imparta cadourile.



3. Iepurila si UrSoc - O scrisoare pentru Mos Craciun    - de Walko

Pentru ca toata seria cu Iepurila si UrSoc ne-a placut foarte mult, am hotarat ca luam si cele doua carti de Craciun de cum am aflat de ele. Si nu ne-a parut rau.

Asteptand Craciunul, Iepurila si UrSoc se distreaza afara. Cei doi gasesc o scrisoare pe care a pierdut-o porumbita postarita. Fiind o scrisoare pentru Mos Craciun de la Bili Biluta. Iepurila si UrSoc se hotarasc sa mearga in cautarea lui Mos Craciun ca sa ii dea scrisoarea, astfel incat Bili sa nu ramana fara cadourile dorite. Calatoria prin padurea plina de zapada, pe urmele lui Mos Craciun, e o adevarata aventura.



4. Iepurila si UrSoc - O petrecere minunata de Craciun    - de Walko

Toti prietenii din Poiana Iepurasilor se pregatesc de Craciun. Unii pregatesc cadouri pentru cei dragi, altii pregatesc petrecerea. Dar din cauza vremii urate scorbura iepurasului Jakob este ingropata in zapada si cadoul lui pentru Iepurila si UrSoc este distrus. Jakob e trist ca nu mai are nici casa,  nici cadou, iar prietenii lui ii construiesc un iglu si fiecare aduce cate ceva astfel incat sa fie confortabil. Apare si un necunoscut, care e cat pe ce sa se inece, dar este salvat la timp si se pare ca e o creatura venita de departe ca sa ii faca din nou fericiti pe cei nemultumiti. Pana la urma Jakob intelege ca trebuie sa fie fericit ca are niste prieteni atat de grozavi.



5. Petrecerea de Craciun a lui Pettson   - de Sven Nordqvuist

E la fel de faina ca toate celelalte carti din seria cu Pettson si Findus.

Pettson si Findus au o gramada de treaba in Ajunul Craciunului, dar nu mai apuca sa faca nimic, pentru ca Pettson isi scranteste piciorul cand sunt in padure dupa brad. Cei doi nu au nici mancare, in afara de niste turta dulce, nici brad, nici lemne de foc. Din fericire un vecin trece pe la ei si ii ajuta cu lemnele. Findus e trist ca nu au brad si atunci Pettson construieste un brad din crengi pe care Findus il impodobeste cu ce gasete prin casa. Vestea despre piciorul ranit al lui Pettson s-a dus printre vecini, asa ca toti vin pe rand sa il ajute cu cate ceva de mancare si totul se transforma intr-o petrecere de Craciun minunata.

(Hai-Hui) Plimbare prin zapada la Moeciu

Inca de dinainte de sarbatori zbarnai ca vreau sa facem un traseu la munte. Dupa Craciun am trimis pruncii la bunici in vacanta, deci suntem liberi sa facem ce vrem, mai ales ca aveam amandoi si concediu. Prima zi de concediu... m-am trezit cu gatul praf si abia puteam respira. Asa ca mi-am petrecut zilele libere zacand, in loc sa "zburd" prin munti.


In sfarsit in primul weekend din 2009 ne-am mobilizat. Am mai gasit cazare doar la Moeciu de Jos, din fericire pe o straduta laterala nu chiar la sosea. Eu voiam mai sus spre Moeciu de Sus, Simon, Magura sau Pestera, dar na, asta e..  Am reusit sa mai convingem un cuplu sa vina cu noi.

Sambata am plecat pe la 7 din Bucuresti, ca sa scapam de aglomeratia de pe DN1. Inainte de 10 eram deja la bariera in Moeciu de Sus pe Valea Bangaleasa. Brrr. Foarte frig mai ales ca era umbra pe vale. Ne-am echipat rapid si am pornit spre Poiana Gutanu.

Traseul e lejer (proabil daca eram cu copiii am fi incercat sa urcam si cu ei, desi am niste dubii ca urcau atata). Se merge putin pe drumul forestier, apoi peste rau pe un podet si vreo ora prin padure pana la Poiana Gutanu (vara merita urcat in Saua Batrana, continuat pe platou pana la Saua Strunga si intoarcere pe sub Coltii Tapului inapoi la Poiana Gutanu).
Partea faina: padurea plina de zapada, brazii incarcati si soare strecurat printre copaci. Am mers lejer, cu pauze multe.


In poiana Gutanu, la casa de vanatoare (o darapanatura, care are potential de super cabana...)  s-a deschis privelistea spre munti: de la Saua Batrana, Coltii Tapului pana spre Saua Strunga, in cealalta parte Iezerul si in fata lui se vedea putin din creasta Craiului, iesind de dupa dealurile din Moeciu.
Am stat aproape o ora in poiana la soare, poze, relaxare.


Am coborat destul de repede. Eu am propus sa urcam pe vreun deal din Moeciu de Sus de unde sa avem priveliste mai buna spre Crai. Dar fiind aproape ora 13 s-a votat plecarea la masa inainte de alte activitati. Noi nu prea stiam unde sa mancam, dar cum ceilalti stiau de Bulzu'Branului, am zis ca incercam acolo. E doar o bodega, cu cateva feluri de mancare, dar destul de buna, atmosfera ok. In zona aia, atat de aproape de castel, chiar nu credeam ca se gaseste altceva in afara de restaurante fitoase si foarte aglomerate, la care stai o gramada pana sa vina mancarea . Am fost chiar incantati de Bulzu'Branului (Ciorba de fasole ok, desi mi-au adus-o in paine, nu in castron cum as fi vrut. Iar meniul de iarna a fost chiar bun: carne putin afumata, pastrata in untura cu cartofi copti-prajiti si salata de muraturi. Si vinul fiert a fost ok).

Baietii s-au hotarat ca vor sa faca pentru masa de seara un gratar, asa ca daca tot eram in Bran am mers si la cunparaturi si a ramas ca urcam pe deal dupa ce terminam. Dar nimeni nu prea mai avea chef de urcat pe dealuri si erau nehotarati.
Mi-am amintit de dealul Balabanului - unde e si schitul Bran. Acces cu masina. Asa ca la asta au fost de-acord. Am parcat la marginea padurii si am plecat pe drumul ingust pe jos. Jumate de ora de plimbare cu priveliste spre Bucegi si Crai. Din pacate Craiul era deja acoperit de pacla, dar pe Bucegi batea lumina de la apus foarte fain. O plimbare, poze, un ochi aruncat in bisericuta (nu e nimic spectaculos la ea), poze iar si fuga la masina ca dupa ce a apus soarele am inghetat instant. 

La pensiune am facut vin fiert sa ne incalzim si mai tarziu baietii au iesit sa inghete langa gratar. Tura asta am experimentat cu cartofi dulci copti in coaja pe jar (pe langa cartofii albi si ceapa, pe care oricum le facem de obicei.)

Problema a fost ca nu am avut apa aproape deloc la pensiune (bine ca macar la toalete se mai strangea apa in bazine). Cica aveau probleme pentru ca de sarbatori s-au cam golit bazinele si cum era prea frig, debitul izvoarelor era foarte mic. Foarte aiurea. Si ok, nu a fost nici o tragedie ca nu am avut apa la dus, dar eu nu ii inteleg pe proprietari: s-au tot scuzat ca s-a intamplat asa, dar puteau sa mearga pana la un magazin sa ia 5 bidoane de apa de 5l sa avem macar cu ce sa ne spalam pe maini si fructele si legumele.

Pentru a doua zi era in plan sa fugim dupa micul dejun spre Muntele Rosu, in ideea ca ocolim DN1. Dar dimineata era foarte frig, noros si ningea, iar la Muntele Rosu era prognoza de vant puternic, asa ca am hotarat sa ne indreptam spre casa. DN1 era deja rosu pe anumite portiuni de pe harta deci am mers pe Culoarul Rucar-Bran pana la un moment dat si apoi ne-a scos spre Targoviste. Asa am ajuns destul de repede la Bucuresti, fara sa stam blocati in trafic.

(Poveste) Pisoiul care e trist pentru ca maine ploua

Pisoiul negru sta la geam. Sta posomorat cu urechile pleostite si ochii inchisi. Se gandeste la planurile grozave pe care le are pentru maine, dar a aflat ca urmeaza sa ploua a doua zi. Si el avea planuri mari, si-a dat intalnire afara cu alti pisoi din cartier ca sa se joace joace cum doar pisicile stiu sa se joace. A visat de o saptamana la ziua de maine si avea sperante mari ca va iesi o distractie pe cinste. Dar acum a aflat ca maine vine ploaia si ca nu vor putea sa mai stea afara.

Pisica-mama trece pe langa pisoiul bosumflat. Ii vede urechile pleostite si isi da seama ca e tare suparat. Il intreaba ce-a patit si il magaie pe cap.
- Sunt trist pentru ca am auzit ca maine ploua. Maine ar fi trebuit sa ma intalnesc cu prietenii mei afara, dar daca ploua nu va mai iesi nimeni si planul meu este distrus. 
- Dar de ce esti trist pentru ceva ce inca nu s-a intamplat? Ar trebui sa te bucuri de momentele de-acum si sa vezi maine ce se va intampla.
- Cum sa ma bucur pentru acum, cand stiu ca maine o sa ploua si ploaia imi va distruge tot planul de iesit afara?
- E posibil sa ploua maine, a spus pisica-mama, dar uite, azi e vremea atat de frumoasa! De ce stai inchis in casa? Du-te afara si cheama-ti prietenii...
- Dar noi am hotarat ca iesim maine..., a spus pisoiul trist.
- Asa e, dar totusi intreaba-i, poate vor veni azi sa se joace cu tine. Ce conteaza daca ai facut planuri pentru maine - faceti azi ce ai fi vrut sa faceti maine!

Pisoiul negru se lasa convins pana la urma si sari de pe geam in iarba si traversa curtea pana in spatele casei. Mieuna pe sub geamuri de cateva ori, chemandu-si prietenii. Imediat primi raspunsul lor si in cateva minute s-au stras toti sub copacul din curte si-au inceput o cursa de catarat pana in varf si au continuat cu jocuri de-a prinselea.

Seara s-a intors acasa obosit, dar fericit.
- Ei, cum a fost ziua de azi? il intreba pisica-mama cand puiul ei intra in casa.
- Mult mai frumoasa decat imi imaginam eu ca va fi ziua de maine. Ne-am distrat atat de bine!
- Ma bucur ca ai urmat sfatul meu si ai iesit afara, a zambit pisica-mama.
- Si pentru maine avem acum alte planuri. Ne-am hotarat sa ne intalnim in sura si sa ne jucam de-ascunselea prin fan. Daca va ploua, chiar nu conteaza!

(Handmade) Globuri pictate si decoratiuni din lut - Craciun 2018