16 sept. 2019

(Hai-Hui) Hoinareala la inaltime pe Valea Aosta... august 2019 4. Gran Paradiso - pe raul Valnontey




17 august...

Cu o seara inainte am decis ca lasam balta castelele si vom merge in Gran Paradiso. Am gasit iar niste trasee usurele. De acasa aveam pe lista Cascadele Lillaz si un circuit pe la Lago di Loie (circuitul asta a picat la "verificari" pe motiv ca e prea lung... desi cred ca ar fi mers lejer, ca desi erau multi km, timpii trecuti pe harta mie mi s-au parut chiar ok). Am ales valea raului Valnontey si sa mergem spre unul dintre bivuacuri (Borghi sau Leonessa) in functie de cat de obositi si ce chef vom avea la intersectie.

   

Din localitatea Valnontey (1667m) privelistea e superba. Am parcat masina. Ne-am echipat si la drum - pe dreapta peste un podet, o serie de trasee - majoritatea mergeau incolo... nu stiu daca era priveliste mai faina sau nu... dar na.. Noi ne-am dus in stanga pe traseul 22.



Traseul e foarte fain, prin padure, pe langa un camping pe drum forestier prin padurea batrana. Un camping. Mai sus o ferma sub munte. O ciurda de vaci, cu cioban si caini. O casa ciudata pe malul raului inconjurata de bolovani la fel de inalti cat era casa - zici ca era o cetate. Pe urma pe curba de nivel pe langa rau, cand pe o parte cand pe alta. Din loc in loc cascade pe peretii imensi, in departare ghetarii. Cum am iesit din padure au aparut tufe de zmeura, pline...

   

Am ales traseul spre refugiul Borghi (spre Leonessa era cu o ora mai mult). Ultima parte, de la intersectie, a fost chinuitoare, am lasat raul in spate, urcus abrupt, foarte solicitant. Am urcat pe o muchie, de unde ar fi trebuit sa coboram vreo 50-100m si sa urcam la loc pe o stanca unde era refugiul. Nu am mai mers pana acolo - privelistea nu s-ar fi schimbat, asa ca am ramas pe muchie 10 min sa ne odihnim si am inceput coborarea.

   

   


Coborarea la fel de groaznica - solul cam nisipos aluneca, era abrupt, genunchii au comentat din cauza presiunii puse pe ei in ultimele zile si au inceput sa ma doara. Dupa ce am ajuns la rau, pe curba de nivel a fost mai ok.





   

La intoarcere ne-am oprit pe drum la Château d'Aymavilles in Costello, dar era inchis - nu stiu daca nu se viziteaza deloc sau am ajuns prea tarziu in ziua aceea. Castelul arata foarte fain de afara. Am trecut iar prin Aosta, la Gros Cidac sa luam niste cadouri si am trecut la bagaje...


Seara am cautat ce alte trasee mai sunt si daca e vreunul care sa aiba priveliste mai faina. De la Rifugio Vittorio Emanuele II  se urca pe vf Gran Paradiso. Asa ca de la refugiu e priveliste... Pana la refugiu traseul  urca pe valea Valsavarenche, e de 2 ore jumate, accesibil chiar si cu copii. Deci.. tura urmatoare stim unde mergem... 



Toate postarile despre Aosta:

Niciun comentariu: