Fiind ultimul weekend fara prunci, a trebuit sa profitam si am chemat gasca de data trecuta pe munte. Tura asta am mers doar 5 si decis ca incapem intr-o singura masina. A mai ramas sa stabilim traseul. Eu visam inca de anul trecut la Lanturile din Crai (unde nu am mai ajuns de vreo 15 ani) si macar o parte din creasta Nordica. Dar... traseul e lung, daca nu te opresti pe la refugii/cort/cabana. Am tot cautat pe net articole, bloguri si din ce am vazut minima era de 11 ore, cam pe orice retragere urmai din creasta (pe la grind nu m-am uitat, ca voiam sa facem si macar o parte din creasta). Prea mult totusi (si nu pentru mine, ca eu sunt nebuna si as fi mers oricat nuami sa ajung si pe Lanturi :P).
Am plecat de acasa devreme, dar cum a trebuit sa mai trecem pe la ceilalti sa ii luam, s-a facut aproape 10 pana am ajuns in parcare. Traseul incepe de Piscul Negru - din parcare de langa pensiuni. E parcare si sus la sosea, vis-a-vis de Piscul Negru, dar cand e loc, merita pusa masina chiar in parcarea de langa intrarea in traseu (in stanga pe langa o cladire in constructie abandonata).
|
|
Initial se urca prin padure, pana la stana si de-acolo se deschide privelistea pe vale si se vede pana la vf Lespezi. Traseul e doar urcare pe piciorul Lespezillor. Mai sus am gasit o gramada de afine si ne-am tot oprit la fiecare doi pasi.
Sus, cand mai e vreo jumate de ora pana pe varf, traseul devine mai spectaculos - cararea se ingusteaza, apar lespezi de piatra. Acolo am facut pauza de mancare, cu privirea spre vf Laitel.
Am ajuns pe varf cam terminati. Privelistea spre lacul Caltun, spre vf Caltun, vf Dintre Strungi si vf Negoiu era superba, desi eram mai mult invaluite in ceata. Am stat pe varf destul de mult. Desi era in plan, nu am mai mers pe vf Caltun (nu e marcat, mai era si ceata).
|
|
|
|
Am coborat spre saua Lespezi (am gresit putin traseul - am mers pe o poteca nemarcata pe curba de nivel, in loc sa mergem chiar pe creasta) si de-acolo trebuia sa urmam traseul pe Muntele Pobleanu, cum era stabilit. S-au uitat baietii pe harta, pe telefon si estimarea de timp era cu o ora mai mare decat direct pe vale spre stana si au hotarat ca sunt prea obositi ca sa merite ocolul. Am coborat direct pe vale(e destul de abrupt, dar cred ca mai greu la urcare decat la coborare - cel de la Lacul Capra pana la Cota 2000 e mult mai abrupt). Am ajuns aproape de stana si ca sa nu dam nas in nas cu cainii am luat-o putin prin balarii pe langa rau, ca sa ocolim stana. Am traversat raul si mai sus de stana ne-am reintalnit cu traseul pe care am urcat.
|
|
Eram cam terminati toti, cu dureri de muschi si talpi. Chiar a fost un traseu solicitant (nu e greu din punct de vedere tehnic, dar e lung si diferenta de nivel mare) si s-a lasat cu febra musculara intensa (ma asteptam ca dupa turele din Italia si ca nu trecuse asa mult, deci efort constant, sa nu ma mai doara asa rau muschii).
