Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările

18 sept. 2023

(Hai-Hui cu copiii) La mare in Grecia - Halkidiki - iulie 2022

 

Habar nu aveam unde sa mergem la mare in concediul de vara si pana la urma am ajuns sa mergem cu un grup mai mare de verisori in Halkidiki pe bratul Kassandra. Ei aveau deja cazare la un hotel in Polychrono, luata de mult timp, noi ne-am cautat un apartament (in general ne iese mai ieftin si prefer sa am unde sa pregatesc macar micul dejun). Nu prea ne-a placut plaja de la Polychrono inca de cand ne-am uitat pe google maps, dar nu mai era timp de cautat altceva. Am zis ca macar o sa fim gasca mare si o sa fie mai distractiv asa. 

Polychronos foarte dragut - strazi inguste, vile una peste alta, toate cu terase, flori multe pe la geamuri si fiecare petec de pamant ingrijit. Era foarte fain dimineata, cand era liniste perfecta si doar cate un ratacit pe strazi. Si curat peste tot - plecam desculti la plaja (o singura data am vazut cioburi intr-o dimineata langa un tomberon, dar au disparut dupa vreo doua ore). 

Cazarea noastra a fost ok, dar se putea mai bine cu dotarile. Au fost cam vechi unele chestii, cum ar fi plita, care abia incalzea, nu aveam cuptor cu microunde, era doar un aer conditionat si ne-a disperat ca nu aveau plase de tantari (nici verisorii la hotel nu aveau plase de tantari). Aparatul cu pastile anti tantari nu era suficient pentru tot spatiul, plus ca ne deranja mirosul pastilelor. A fost in schimb faina terasa de la cazare, unde am mancat dimineata si seara. Am avut si liniste in general (exceptie o seara cand niste romani urlau la o cazare apropiata). Copii au gasit pe-afara si pui de pisica si s-au jucat cu ei de cateva ori. 



Plaja din Polychrono e ingusta si plina de sezlonguri si umbrele de la terase. Cand am vazut ingramadeala am vrut sa facem plaja in alta parte, mai spre iesirea din sat, unde era pustiu si mai pietros si am avut noroc ca nu ne-am infipt direct in arici de mare, ca era plin si nu se vedeau in apa tulbure  (cum au patit verisorii). Dupa aceea nu am mai intrat in apa fara papuci de baie. 
Multe sezlonguri de la terase, desi nu statea nimeni pe ele cu orele, erau marcate ca fiind rezervate, iar plaja rezervata cearceafurilor, intre terase, era doar de un metru jumate latime si doi lungime, asa ca nu aveai loc nici sa pui un prosopel, nu cearceaf. Am incercat sa luam sezlong vreo doua zile - comandai ceva si aveai sezlong inclus - dar cum nu am stat deloc sub umbrela si era oricum greu sa gasesti unul nerezervat, am inceput sa venim la plaja doar cu un prosop si o punguta cu cheia de la apartament. In weekend, s-a aglomerat atat de tare ca nici in apa nu era loc mai aproape de mal. 

Am iesit cateva seri la balaceala in timpul apusului, cand apa avea o culoare foarte faina si nu prea era lume in apa. 



Pruncii au facut febra pe rand, asa ca am stat vreo trei zile mai mult in camera - mergeam la mare intre reprizele de febra, se balaceau, se racoreau jumatate de ora si ne intorceam in camera ca sa nu stam in soare. Abia cand au scapat de febra am inceput sa bantuim si noi si am incercat si alte plaje si am dat peste chestii faine in zona. E suprinzator cat de verde este toata peninsula, nu am vazut zone aride si arse ca in Thassos. Are paduri, plaje cu pini care ajung pana la mare, zone mai inalte (dealuri?) impadurite, faleze abrupte etc 


Plaje: 

- Possidi - o limba de nisip cu un far (capul Possidi)- salbatica, dar foarte adanca apa - merge de vizitat o data, dar nu e de stat cu copiii prea mult 

- plaja cu stanci si pini care ajungeau in mare si tona de pesti. Cand am vazut cati pești sunt, H a plecat in prima localitate si a cumparat masti de snorkeling - a fost perfecta pentru asta, altfel era aiurea sa stai pe pietre si printre arici de mare

- plaja cu pietre rotunde, dar cu meduze esuate - era ok, dar copiii aveau o reticenta din cauza meduzelor foarte multe




- plaja de langa Simatro Resort, dar nu am stat la umbrelutele lor, ci in dreapta sub faleza. A fost cea mai faina plaja pentru copii din aceasta vacanta, nisip foarte fin, apa tulbure din pacate, dar foarte calda si nu foarte adanca, asa ca am revenit de mai multe ori dupa masa de pranz.  Am urcat o data si pe faleza la plimbare pe o poteca tematica si chiar a meritat pentru ca privelistea a fost foarte faina. 






In  Polychrono, seara zona plajelor se transforma - strada inchisa pentru masini, terasele luminate, tarabe peste tot cu plastice si suveniruri, puhoi de oameni la plimbare - asa ca era prea aglomerat pentru gustul meu. Am mancat doar in Polychrono, am incercat si terase si restaurante mai rasarite si taverne. Am comandat si mancare la pachet - mai ales pentru pranz - si am mancat in camera. In general a fost bun tot ce am incercat. 





22 sept. 2021

(Hai-Hui cu copiii) Vacanta de vara, la tara - Apuseni - ziua 2

 

A doua zi am hotarat ca mergem in primul rand la Scarisoara. Am trecut muntii pe un drum semi-asfaltat, apoi forestier - dar am scurtat drumul cu jumatate de ora. Foarte faina zona, cu pasuni, vaci, capite, case rasfirate pe munte. 

Pestera Ghetarul de la Scarisoara... suna foarte bine ca idee, dar eu am fost dezamagita de aglomeratia de acolo si de proasta organizare. Coada imensa la bilete - dar biletele nu se vindeau decat cand termina ghidul un tur - asa ca toata lumea statea la coada puhoi asteptand sa se termine turul. Apoi puhoi la intrare cat sa termine de vândut biletele la coada de la casa. Si se intra tot cu puhoiul - cred ca am intrat vreo 90 de oameni intr-o tura. Mi-a placut mult intrarea in pestera - avenul. Ghetarul nu m-a impresionat, o podea de gheata murdara, pe care ne-am plimbat pe podețe (dupa ce am vazut pestera din Austria - Eisriesenwelt, era greu sa fiu impresionata de Scarisoara ...). De la Scarisoara spre masina, am oprit la tarabe pentru o sabie 'minecraft' si placinte motesti, făcute pe plita. Au fost foarte bune, mai ales cele cu branza puțin sarata, dulceata de afine era prea dulce pentru gustul meu.


   

Am plecat spre Pestera Poarta lui Ionele cu ocolire pe Dealul Ordancusii si Cheile Ordancusii. Circuitul pare foarte fain pentru biciclit, iar cheile merita parcurse si pe jos de la pestera - as fi vrut sa ne plimbam, dar deja pruncii chitaiau de foame. Peștera Poarta lui Ionele e ok, nu e foarte impresionanta, dar macar era pustie si aveam timp sa ne plimbam in voie fara inghesuiala. 
   
Am mers sa mâncăm la pensiunea Onelia - au o terasa ok langa rau si loc de joaca, aventaj ca nu e la strada, ci in spatele pensiunii, deci nu se aude vuietul de la sosea. 

Urmatoarea oprire a fost la Pestera Ghetarul Vartop. Drumul a fost destul de lung cu mașina pana in Catunul Casa de Piatra. Dupa ultima casa e o zona pentru parcare gratuita, pe drumul forestier se mai merge vreo 10 min si apoi maxim 30 min prin padure pe poteca in urcare lejera. I-am cam alergat pe prunci la deal stiind ca la 5 e ultima intrare in pestera. Am ajuns la timp, chiar am mai stat vreo 15 min sa ajunga cateva persoane pe care le-am depasit pe traseu.

Pestera Ghetarul Vartop nu este amenajata pentru vizitare cu electricitate, podete, scari, balustrade etc, dar exista un ghid. Am fost impresionati de pestera: cea mai faina pestera vazuta de mine pana acum. Faptul ca nu e amenajata, a fost un plus din punctul meu de vedere: formatiuni faine, liniste (ca nu era puhoi de turisti), naturala, alunecoasa (R a tras o trântă, s-a inamolit tot), ghidul ne-a placut (a explicat foarte fain si cum eram putini a fost mai ok decat in alte parti). Am crezut ca va fi mai greu la coborare prin pestera cu copiii, dar ne-am descurcat pana la urma. Recomand bocanci de munte cu talpa antiderapanta si musai frontale (ghidul are lanterne pentru turisti, dar sunt slabe, multe stricate si e mai greu de inaintat prin pestera cu ele in mana, decat cu mainile libere, daca ai frontala).

La iesire l-am intrebat pe ghid daca merita sa trecem pe la Pestera Coiba Mare, Pestera Coiba Mica si Izbucul Tauzului. Ne-a recomandat Coiba Mare si Izbucul Tauzului. Era cam tarziu, dar am zis ca incercam sa mergem si la ele.

Am plecat spre masina. Pe drum am coborat la Pestera Coiba Mica. La intrare e un lac (primavara cica e mult mai mare) si o cascada in partea dreapta. Raul Vaii Gardisoara intra in pestera printr-o deschizatura neaccesibila turistilor. E interesant de stiut ca raul trece prin pestera, coboara in pestera Coiba Mare printr-un sifon si se uneste cu alt rau mai mic (care intra in Coiba Mare) si pe urma dupa ce mai strabate pestera prin galerii (cu lacuri, cascade) iese din pamant la Izbucul Tauz. 

Mai aproape de sat e Pestera Coiba Mare. Se vede portalul de intrare incă de pe drum, printre copaci. Am coborat destul de greu pana la ea: copiii erau deja obositi si fara chef, a fost nevoie de multe insistente ca sa ii convingem sa coboare. Noua nu ne-a parut rau: e impresionat. Intrarea in pestera e un portal imens plin cu bolovani printre care curge paraul spre pestera. Abia de la gura pesterii se vede cat de urias e: 47m inaltime, 74m latime. Copiii au rămas la parau, printre bolovani sa faca baraje si noi am mai inaintat putin ca sa facem poze. 

   

Fiind foarte tarziu deja, nu am mai mers la Izbucul de la Tauz - ne-ar mai fi trebuit minim o ora dus intors de la masina. Am plecat direct spre cazare. Copiii au adormit in masina rupti de oboseala. 


Toate articolele:

Alte obiective in zona Scarisoara:

- Cheile Mandrutului

- Cheile Albacului 

- Cheile Gardisoarei

- Izbucul de la Tauz

 


19 sept. 2019

(Hai-Hui) Hoinareala la inaltime pe Valea Aosta... august 2019 5. Plecarea


18 august...


Ne-am trezit devreme. La 7 am plecat spre Milano. Trebuia sa predam masina pana la 10, ca sa nu ne mai taxeze o zi, plus ca nu stiam cat de aglomerat va fi in apropiere de Milano.  Nu a fost aglomerat, asa ca am stat cam mult prin aeroport. Credeam ca vom avea ceva de luat pentru prunci din aeroport, dar nu am gasit nimic pe la magazinele alea si erau mai putine chestii de vazut decat ne asteptam... asa ca am mancat niste sanwichuri, iarasi citit, filme si a trecut timpul repede...


Initial planul pentru ultima zi era sa plecam spre Milano mult mai devreme si sa vizitam macar centrul dimineata devreme. Dar pe urma am zis ca nu are rost sa ne mai agitam, si asa eram rupti de oboseala dupa traseele de munte. Tura urmatoare cand mergem, vom rezerva o zi pentru vizitat Milano si gata...

Dupa atatea ture pe munte, vacanta merita finalizata cu vreo doua zile de relaxare si balaceala in mare sau lac. Sunt niste lacuri pe langa Milano - de exemplu lacul Garda - am vazut recent cateva poze, parea super fain...


Chestii utile:

Multe detalii despre Valea Aosta :  http://www.lovevda.it/en

Am gasit multe trasee pe:  https://www.outdooractive.com/

Mai jos pun o lista cu ce trasee am ales din Bucuresti. Am cautat circuite. Nu le-am mai facut - pareau prea lungi si am renuntat si am cautat altceva folosind brosurile primite si hartile cumparate acolo, desi dupa ce am facut cred ca totusi timpii de pe outdooractive chiar sunt destul de ok pusi si am fi putut face si traseele pe care le-am ales de-acasa.

1. https://www.outdooractive.com/en/route/hiking-trail/valais/les-cols-du-saint-bernard/27155001/#

2. https://www.outdooractive.com/en/route/hiking-trail/cogne-and-gran-paradiso/lago-di-loie-/40296143/



3. https://www.outdooractive.com/en/route/hiking-trail/cogne-and-gran-paradiso/lago-di-loie-/40296143/


4. https://www.outdooractive.com/en/route/hiking-trail/cogne-and-gran-paradiso/the-kings-path/40217039/#dm=1


5. Traseu: Rifugio Barbustel – Monte Rosa Loop from Strada comunale di Chevrère

6. Traseu cu priveliste – 5-6 ore - Val Ferret - Rifugio Bertone - Mont de la Saxe - Rifugio Bonatti - Val Ferret


7. Traseu Val Veny - Vf Mont Fortin - circuit  https://alexsabinhusariu.wordpress.com/2018/10/02/descopera-alpii-courmayeur-si-imprejurimi/

8. Traseu (cel putin) pana la Rifugio Vittorio Emanuele in Gran Paradiso  (pe asta l-am gasit pe net Italia dupa ce am facut traseul spre refugiul Borghi in Gran Paradiso si cautam detalii despre traseul spre varf)   http://www.rifugiovittorioemanuele.com/index.php/il-rifugio-vittorio-emanuele-ii-un-rifugio-nel-cuore-del-parco-nazionale-del-gran-paradiso/


ALTE OBIECTIVE pe Valea Aosta:

1.     Courmayeur -  Telecabine Skyway – Mont Blanc - cica sunt foarte faine si daca prinzi vreme buna chiar merita (nu am fost pentru ca am zis ca e o chestie pe care merita sa o facem cu pruncii, am preferat sa folosim timpul facand trasee)

2. Cascadele Lillaz- langa Cogne

3. Cascadele Rutor - cele mai mari din Italia - in La Thuile

4. Cascada Isollaz - traseu de 10 min

5. Lacul Arpy - Intre satele Arpy si Petosan - traseu de o ora...

6. Castele / Forturi / Cetati - toata lista aici (vreo 22): http://www.regione.vda.it/cultura/patrimonio/castelli/cartina_f.aspx




Toate postarile despre Aosta:






12 sept. 2019

(Hai-Hui) Hoinareala la inaltime pe Valea Aosta... august 2019 3. Castele si Breuil-Cervinia


16 august...



Zi de leneveala, cu vizitat castele. Sunt vreo 22 de castele in zona. Am ales initial vreo trei care pareau mai faine si am zis ca pe urma vedem peste ce mai dam in drum.

Fenis

 Castelul Fenis. E chiar in localitatea Fenis. De afara arata super bine. Inauntru nu stiu cum e decat din niste poze de pe net... Am ajuns la el, urcam la bilete. Zbang... nu intra decat grupuri de minim 25 cu ghid doar in italiana (asta daca am inteles eu bine). Poti face rezervare online. Prima ora libera la 13:00... WTF? a... nu are rost sa stam atat (vreo doua ore jumate).... mergem la urmatorul...

Fenis
Asa ca am dat o roata in jurul castelului pe o alee pe pajiste, numai bine sa ai priveliste faina la castel si am plecat spre urmatorul.



Castello di Ussel

Castello di Ussel. Castelul e cocotat pe stanci deasupra  soselei principale, cu un drum in zig-zag pana la el. Pe partea opusa urcusul e mai lin si pajisti cu iarba. Parcam si ne indreptam spre poteca sa urcam la castel. Eram pe la jumatea drumului cand ne intalnim cu unii imbracati cu haine medievale, fiecare cu pasari (bufnite, soimi etc) pe maini. Si ne spun ca acum e inchis castelul, ca tocmai pleaca in pauza de masa (era 12:00), dar revin la ora 14:00.  A... ok... Sigur nu stam doua ore. Am mers totusi pana sus, am facut cateva poze si ne-am hotarat sa lasam balta castelele ca e prea greu sa ajungi sa le vizitezi cu regulile astea ale lor cu grupuri organizate si cu pauzele lor de masa.

Lista cu toate castelele din zona: 
http://www.regione.vda.it/cultura/patrimonio/castelli/cartina_f.aspx 



Noi aveam in plan sa trecem pe la Fort Bard, Veres, Sarre, Savoia, Aymavilles, Saint Pierre.

Monte Cervino
   
Grandes Murailles

Am hotarat ca e cazul sa ne indreptam iar spre munte. Breuil-Cervinia (alt 2017m) sa fie. Mergem, vedem ce e pe-acolo, ne plimbam, stam la soare pe iarba, relaxare, nu trasee ca H. era cam terminat. Si cand ne intoarcem sa trecem iar pe la vreun castel, poate reusim sa il vizitam.

Chiesetta degli Alpini si Monte Cervino

Foarte fain drumul. Trecem pe langa Lago de Maen, care are zona de picnic cu masute si plin de oameni cu paturi la relaxare, altii la pescuit pe malul lacului. Si la un moment dat apare si Matterhornul in departare la cate-o curba si pur si simplu nu imi venea sa cred cat de frumos e.

Monte Cervino
   


Eu ma gandeam ca urcam cat putem cu masina (erau niste hoteluri/pensiuni mai sus de orasel) pe muntele de vis-a-vis de Matterhorn si de-acolo pe jos cat avem chef si lenevim cu ochii la munti. Dar drumul era blocat in centru - probabil era vreo ocolire - si ne-am intors si am parcat masina langa terenul de golf.

Cascada Cervino
   
Grande Murailles

Harta nu aveam pentru zona asta, dar am gasit in brosura un traseu scurt, de vreo jumatate de ora, pana la Chiesetta degli Alpini  (alt 2196m) (o bisericuta construita in memoria soldatilor morti din batalionul de schiori Monte Cervino).

   

Traseul e lejer, pe drum (H. nici macar nu si-a luat bocancii, a ramas in adidasi). Am ajuns, era destul de multa lume si ma gandeam ca mai bine ne gasim un loc mai departe in iarba sa lenevim, asa ca am pornit incet spre Cascada Cervino. Si nu ne-am mai oprit in iarba la lenevit, H. a zis ca daca tot ajuns pana acolo hai sa urcam pana la cascada. Ok... nu imi venea sa cred... Am ajuns la cascada, foarte faina, spectaculoasa, oau...

Grande Murailles
   
Grande Murailles

   

Dupa cascada am mai mers putin, poate vedem mai bine Matterhornul, asa sa se vada tot... Dupa un timp am zis, ca musai sa ajungem si pana la refugiul Oriondé (Duca degli Abruzzi) (alt 2808m) daca tot am ajuns asa sus. La un moment dat am vazut o cladire, si eram usurati ca am ajuns, dar de fapt era o ferma. Putin mai sus am vazut si refugiul. Si am ajuns. Ne-am cocotat pe o piatra dincolo de refugiu si am stat sa mancam fructe si batoane cu ochii la Matterhorn. Pana la Orionde e drum, dar traseul mai taie curbele si teoretic e mai rapid, desi mai obositor.

Monte Cervino, Refugio Duca Degli Abruzzi Orionde
   
Monte Cervino

Monte Cervino

Monte Cervino, Refugio Duca Degli Abruzzi Orionde




La coborare am facut vreo ora jumate.  Ne-am infipt in primul restaurant deschis si care parea sa aiba si altceva decat felii de pizza si sanwichuri: Le Bistrot de l'Abbé. Localul a fost ok, desi foarte incarcat pe toti peretii. Mancarea ok.

Monte Cervino
   
Monte Cervino

Si la drum spre casa. Pe drum am vazut un indicator catre o pestera: Grotte delle Busserailles, dar la ora aia era deja inchisa. Am facut doar o pauza de 5 min la Lago de Maen pentru vreo doua poze. Zona de picnic era pustie deja si cam racoare afara.

Monte Cervino
   
Monte Cervino

Chiesetta degli Alpini si Monte Cervino



Toate postarile despre Aosta:


11 sept. 2019

(Hai-Hui) Hoinareala la inaltime pe Valea Aosta... august 2019 2. Courmayeur - Val Veny




15 august... Ne-am hotarat ca facem un traseu usurel pe langa Monte Bianco (Mont Blanc) din Courmayeur pe Val Veny pana la lacul Combal (eu aveam pe lista de acasa un traseu circuit mai lung, cu urcare si pe Mont Fortin de unde am inteles ca ar fi priveliste faina spre Mont Blanc).


Courmayeur


Val Veny
   
Val Veny


Lac du Combal

Traseul incepe din La Visaille. Teoretic se poate urca cu masina mult pana unde se termina asfaltul si e o bariera. Dar cum am ajuns tarziu - pe la 10:30, era o bariera improvizata pe strada la iesirea din La Visaille si un om care nu lasa masinile sa treaca de el mai sus pe vale si ii redirectiona pe toti spre parcari. Parcarile erau mari, aglomerate, cu o zona mare de picnic langa plina de familii, pe malul raului. Din parcare era super priveliste spre creste.

Val Veny
   
Val Veny


Ne-am luat rucsacii si am plecat. Priveliste superba. Mult asfalt. M-am plictisit de cat am mers pe asfalt. Multi oameni, multe familii, unii cu carucioare cu copii mici, multi cu cainii in lesa, multe biciclete (majoritatea erau electrice).

 
Val Veny, Glacier du Miage


Val Veny, Glacier du Miage


Am gasit o intersectie cu traseul spre Lac du Jardin du Miage - am zis ca mergem pe-acolo la intoarcere, ca era doar la vreo ora distanta. Apoi alta intersectie cu traseul spre Mont Fortin si ne-am dat seama ca teoretic ar fi mers facut, tinand cont ca pana acolo am mers aproape doar pe asfalt si apoi pe drum pietruit).

Val Veny, Glacier du Miage
   
Val Veny, Glacier du Miage


Val Veny


La Lac du Combal alta intersectie cu 5 min pana la Cabane du Combal si 30 min pana la Laco di Miage. Era inca devreme asa ca am hotarat sa mergem mai departe spre Refugio Elisabetta, care se vedea mai in fata pe munte, sub ghetar.

Val Veny, Glacier du Miage
   
Val Veny


De la lacul Combal valea se deschide larg, ca o depresiune plata si mergi pe un drum pietruit inconjurat de munti si ghetari pana aproape de refugiul Elisabetta - drumul urca pana la refugiu, dar sunt si scurtaturi (in sfarsit simteam ca sunt pe traseu :D ). Nici la refugiu nu ne-am oprit prea mult, incepuse sa bata vantul inghetat de pe ghetar si am preferat sa ne miscam ca sa nu tremuram. Am urcat cat am mai avut energie spre ghetar si pe urma ne-am intors pe acelasi traseu.


   

La Lac du Combal am cotit spre cabana si pe urma am urcat spre Lago di Miage. E azuriu, superb. Am ramas pe creasta, nu am mai coborat la el, eram prea obositi si era prea frig deja din cauza vantului puternic. De-acolo am pornit iar spre parcare pe drumul pietruit, apoi pe asfalt. Am fost surprinsa sa vad ca am facut 20 km.

Cabane du Combal
   
Lago di Miage

Planul pentru a doua zi... relaxare la castele...   
 


Toate postarile despre Aosta: