(Hai-Hui) Piatra Craiului - traseu de o zi: Turnuri - Carol Lehman

A mai trecut o saptamana de munca de-acasa si am planuit o iesire in zona Padina - de data asta voiam sa urcam pe Valea Obrasia Ialomitei si in functie de vreme, timp, chef, oboseala sa coboram pe Valea Doamnele sau chiar sa ocolim pana pe Muntele Strungile. Numai ca sambata la 5 cand a sunat ceasul,  m-am mai uitat o data pe vreme si prea era prognozata ploaie si furtuni cu fulgere, asa ca am renuntat. 

In saptamana urmatoare am propus grupului un traseu greu pentru sambata: La Lanturi in Crai. I-am avertizat ca e lung, greu, lanturi, saritori si ca sper sa nu aiba rau de inaltime. Le-am zis sa caute pe google bloguri, poze, sa vada. Ca poate mergem 6 persoane (nu prea ma tenta asa multi prin Crai, mai ales ca pe o persoana nu o stiam prea bine, dar ok.. ne descurcam). Lumea destul de incantata. Eu si mai si.. nu am mai fost pe lanturi de vreo 15 ani si de mult tot visez sa merg iar. Pana vineri facusem deja planul, ce masina ramane la Fantana lui Botorog, cu care mergem la Plaiu Foii, am ramas doar 4 din cei 6, vreme perfecta. 

Seara la 10 pe grup apar mesaje cu "nu stiu daca reusim sa il facem... vedem".  Sunam, vorbim. Oamenii au emotii, ca e greu, ca e lung, ca 9 ore pot fi 10 etc. A ramas ca ne vedem acolo la 8:30, ca ne hotaram ce facem, ca incepem impreuna, ca daca nu se descurca se intorc... si io ma gandeam cum naiba sa se intoarca daca cumva se blocheaza in mijlocul traseului, ca daca se blocheaza la urcare, la coborare o sa fie si mai greu... M-am enervat oleaca, tinand cont ca au avut vreo 5 zile sa se tot uite si sa se gandeasca. Plus ca daca stiam din timp, cautam alt traseu in Crai pe unde nu am fost, dar asa la 10:30 era cam tarziu sa schimb planul cu ceva nou. S-a apucat si H sa studieze traseul La Lanturi, in ideea ca il facem singuri si pe ceilalti doi ii trimitem prin zona Curmatura si sa ne recupereze pe urma de la Fantana lui Botorog. Dar si H a inceput sa spuna ca nu avem suficient antrenament pentru traseul asta, ca e lung, ca e greu. Ok, daca nici el nu vrea, o lasam balta! Eram foarte dezamagita ca iar nu ajung pe Lanturi, dar asta e, daca nu au incredere in ei, mai bine nu mergem, decat sa riscam...

La 8 am ajuns la Fantana lui Botorog, ne-am miscat mai repede decat ne asteptam. Pe H il tentau acum Lanturile, dar eu nu am mai vrut. In plus s-a facut tarziu pana au ajuns si ceilalti  - 9:00 - am fi intrat in traseul spre Spirla pe la 10, ceea ce ar fi fost cam tarziu. Am zis ca cel mai bine pornim de la Botorog spre Curmatura si ne hotaram pe parcurs ce facem. 

Traseul a fost groaznic de aglomerat, niciodata nu am vazut atatea masini la Fantana lui Botorog de dimineata. La Curmatura am facut pauza de luat apa si mancat sandwichuri, ne-am retras pe iarba mai intr-o parte - ca la cabana era foarte aglomerat. Am inceput sa le explic variantele pe care le avem de-acolo: Piatra Mica cu coborare in Poiana Zanoaga, Turnuri - Vf Ascutit - Padinile Frumoase, Lehman - Vf Ascutit - Padinile Frumoase. Decizia a fost sa mergem spre Turnuri si daca nu vor sa continuam sau li se pare prea greu sa ne indreptam spre Piatra Mica. 

Au fost putin socati cand am ajuns la primul lant, au avut emotii, dar s-au descurcat foarte bine tot traseul. Cand le-am zis ca eu sunt a patra oara pe traseul asta si H a doua oara, au spus ca nu inteleg de ce ar vrea cineva sa il mai faca o data, dupa ce ai vazut cum e. Asa ca nu stiu daca vor mai veni cu mine la munte dupa traseul asta, sau vor avea mereu altceva de facut cand o sa propun vreo iesire  :D. 

In varful Turnul am facut iar sondaj daca sunt in stare sa continuam pana pe Ascutit sau vor sa coboram pe Carol Lehman. Au ales sa coboram pe Lehman. Asa ca am facut pauza lunga de relaxare ca timp aveam destul. Am coborat pe Carol Lehman (traseu pe care eu nu cred ca am fost vreodata inainte). Foarte fain traseul, desi foarte abrupt si dificil de coborat din cauza grohotisului si genunchii mei s-au cam resimtit din cauza asta. Dar a fost spectaculos si pe aici. 

La Curmatura iar pauza de sanwichuri - de data asta pe alt petec de iarba, mai jos de cabana, ca era si mai multa lume ingramadita in apropierea cabanei... De la Curmatura am coborat la Botorog si spre casa.

A fost foarte ok, nu mi-a mai parut chiar asa rau ca nu am fost pe Lanturi. Cred ca ne-am fi descurcat toti, dar efortul ar fi fost mult mai mare. Probabil trebuie sa organizez tura pe traseul La Lanturi cu somn la vreo pensiune si pornit foarte devreme pe traseu sau cu somn in creasta la refugiu, desi asta ar insemna rucsac mai greu... (mi-e dor si de un rasarit/apus in creasta... ). In plus cel mai bine ar trebui sa fie in timpul saptamanii, ca sa gasim loc in refugiu...

Si cica nu a au avut cosmaruri in noaptea aia cu lanturi si hauri, ci din contra au prins curaj si au inceput sa se laude cat de tare a fost, deci poate totusi vor mai vrea sa vina cu mine la munte :) 

(Hai-Hui) Valea Horoabei

A mai trecut o saptamana si hotaram sa mergem tot la munte. Suntem singuri tura asta, vremea se anunta buna, mergem tot pe varianta traseu lejer, dar de data asta aleg eu Valea Horoabei - traseu nemarcat cu niste lanturi si cototat pe bolovani. Cum nu am mai fost, am studiat bine harta, bloguri si poze sa vad cu ce avem de-a face. 

https://onetakewonderstravel.blogspot.com/2017/07/adrenalina-in-valea-horoabelor-din.html 

https://bloguldecalatorii.ro/2015/09/valea-horoabei-iulie-2015.html

Am pornit de la Padina pe  malul raului. In fata noastra mai era un grup, asa ca macar nu am fost singuri pe traseu necunoscut.

In curand padurea a devenit mai deasa, mai umbroasa, umeda. Atmosfera foarte faina. Flori, ferigi, ciuperci, cascade. Cateva lanturi si poteca ingusta, urcus abrupt. 

Am ajuns si la cascada mare, foarte faina. Apoi tunelele si Izbucul din Horoaba. Aici probleme... trebuia sa trecem prin apa sau peste un bustean (mi-a parut rau ca nu am luat parazapezile, macar tineau mai bine decat sosetele :) ) - am lasat celalalt grup in fata ca sa avem timp sa ne hotaram daca trecem pe bolovani sau pe bustean. Au trecut destul de lejer unii pe bustean, altii pe bolovanii din apa. Am ales si noi sa trecem pe bolovani, tinandu-ne de bustean. A fost mai ok decat ma asteptam si nici macar nu ne-am udat. 

Dupa Izbuc in loc sa mergem pe dreapta prin canion am luat-o la stanga pe o poteca (H a luat-o in fata dupa doi din grupul celalalt). Am vazut primul lant, dar am zis ca nu e cazul sa ne mai intoarcem, nu stiu de ce aveam senzatia proasta ca vom putea intra pe lanturi mai sus putin. Dar mai bine ne intorceam, ca de-acolo cele doua carari au fost separate pana sus. Traseul a fost foarte fain si asa, abrupt, salbatic, vegetatie multa, iarba, plin de flori, poteca abia se vedea. 

Dupa ce am iesit din vale, am facut stanga pieptis pe munte, ca sa dam in traseul spre Refugiul Strunga. Cand am dat de traseu ne-am oprit pe Muntele Strungii pentru o pauza lunga de mancare si leneveala. 

De la Refugiul Strunga am coborat la Padina. 

Mi-a parut rau ca nu am mers pe lanturi, scari si bolovani, dar am zis ca revenim cat de curand sa facem si bucata aia. 

               

Tot traseul l-am facut cam in 4 ore. La 13:30 eram in masina in drum spre casa. De data asta toata zona era plina cu masini, oameni, harmalaie, masini parcate pe stanga si dreapta de abia aveai loc de ele - un fel de Transfagarasan in miez de vara. Am tras concluzia ca e de evitat zona sau de mers pe ploaie. 

(Hai-Hui) Tura lejera prin Cheile Zanoagei

Am dus pruncii la bunici, noi profitam ca sa iesim la munte. Cei din grup vor chestii lejere dupa atata stat in casa... Le dau mai multe variante usurele, mai ales ca e posibil sa si ploua, iar ei aleg Cheile Zanoagei din Bucegi, pe motiv ca e lejer si aproape de Bucuresti (eu am zis ca e traseu bun de mers cu copiii, dar nu au vrut sa renunte la el... )

Sambata inainte de 9 eram la Cabana Dichiu asteptandu-i pe ceilalti. Am urcat pana pe deal, la bancute si priveliste pana sa vina ei. Foarte faina zona, privelistea, drumul (nu tin minte sa mai fi mers pe el... cel putin nu in ultimii 15 ani). 

Cand au venit ceilalti, am plecat la Camping Zanoaga si am pornit pe traseu. Traseu lejer, peisaj fain, pajistea plina de flori, raul printre bolovani, cascade, podete, liber (ca era devreme, cam noros si sanse de ploaie). Ar fi chiar perfect pentru mers cu pruncii. 

                           

Am ajuns la lacul Scropoasa, am mers sa vedem si Cheile Orzei - dinspre lac, stiind ca sunt inchise si neaccesibile - si am continuat traseul cautand Cascada 7 Izvoare. Dupa o urcare mai abrupta ne-am dat seama ca am mers aiurea pe traseul spre satul Dobresti, ca ne indepartam de casacada si ca de fapt cascada era la inceputul lacului peste pod, in zona cu cladiri. Asa ca tot traseul s-a facut misto de mine ca i-am dus aiurea prin balarii si ca nu stiam traseul bun. 

             

Ne-am intors, am vazut si Cascada 7 Izvoare - e faina, dar parca ma asteptam la mai mult - "casa" aia strica peisajul. 

Am stat la 'picnic' putin mai departe intr-o zona faina cu iarba, doar cat sa mancam un sandwich pentru ca a inceput ploaia curand. Ne-am intors pe cheile Zanoagei la masini.  De data asta a fost puhoi de oameni pe chei si plin de masini in zona campingului. Pe la 14:00 eram deja in drum spre casa. 

Acasa am aflat ca de fapt Cheile Orzei sunt accesibile, dar din partea cealalta  - si traseul spre satul Dobresti era numai bun de ajuns in chei.  Dar altadata... 

Traseu:  

Camping Zanoaga - Cheile Zanoagei - Lacul Scropoasa - baraj - Cascada 7 Izvoare - Cheile Zanoagei - Camping Zanoaga 

Marcaj: cruce albastra

Dificultate: usor

Timp: 4h (cu pauze de poze, masa)

(Hai-Hui cu copiii prin Bucuresti) Prin Delta Vacaresti

Cum calatoriile noastre au fost suspendate, cele mai "lungi" excursii le-am facut prin Delta Vacaresti. Era mult mai liber decat in parc, asa ca am profitat cateva weekenduri si am tot mers la plimbare pe jos sau cu bicicletele.

La inceputul lui martie, dupa incediu, arata foarte ciudat in delta, dar totusi se vedea ca natura incepe sa se regenereze. Am facut o plimbare lunga noi pe jos, pruncii cu bicicletele. Ne-am oprit la toate foisoarele sa urmarim pasari cu binoclul si la final pruncii au primit "steaguri" din stuf pentru biciclete.  A fost chiar ok pentru o sambata noroasa. 

In iunie am revenit. De data asta, doar eu cu R cu bicicletele. Tot o zi noroasa, dar totul era verde si plin de flori. Am luat la rand foisorele, ne-am oprit la toate baltile sa vedem pasari si broaste. R. si-a luat si el aparatul foto, asa ca a facut poze peste poze. Am facut peste 10 km cu bicicletele si am fost incantata, pentru ca de obicei se plictiseste mai repede. 

 

Lui S. i-a parut rau ca nu a fost si el, asa ca tura urmatoare a venit cu noi. De data asta ei doi cu bicicletele, eu pe jos. Ne-am oprit la primul foisor, ne-am jucat de-a pescuitul, gatitul, cetatea si am "reparat" peretii foisorului cu stuf uscat. Copii s-au dus la balta, R a sarit peste una mica si a nimerit in namol pana la glezne, de nu mai reuseam sa il trag afara. Am mers si la alt foisor, dar am stat putin. Ne-a plouat pe drumul de intoarcere, dar am fost incantati toti oricum de iesirea in natura dupa atata stat in casa din cauza restrictiilor.