(Hai-Hui) Bucegi - Cheile Zanoagei - februarie 2023

Toata iarna nu am mai ajuns la munte. Dar in februarie, in vacanta pruncilor, am prins un weekend in care sa fugim la munte singuri o zi. Am vrut sa mergem pe la Padina, eventual pana la Refugiul Strunga - ceva usor si traseu cunoscut tinand cont ca era zapada multa in munti. 

Cu cat am urcat mai mult din Sinaia spre cabana Dichiu, ne-a invaluit o ceata tot mai groasa. Ne-am dat seama ca nu e o idee buna sa mergem spre refugiul Strunga si ca trebuie sa schimbam traseul. Cheile Zanoagei au devenit castigatoarele - chiar si pe ceata, nu aveam unde sa ne ratacim.  Pe langa camping Zanoaga, unde am parcat, ne-au inconjurat 3 dulai cersetori de mancare. Au venit cu noi pe traseu doi dintre ei caini si ne-am bucurat - fiind doar noi singuri in toata zona.

Traseul lejer, dar din pacate zapada a fost cam flescaita si nu mai erau copacii acoperiti - cum speram eu ca ii vom gasi cand am pleacat de-acasa. Am mers pana la Cascada 7 Izvoare si ne-am intors, nimic spectaculos, dar ne-am bucurat de putina miscare si aer curat. 

  

(Hai-Hui) Bucegi - Valea Horoabei - octombrie 2022

Pruncii au fost plecati la bunici in vacanta de toamna. Noi am dat o fuga la munte singuri. Am ales Valea Horoabei fiind traseu scurt.

Cand am pornit ne-am facut griji ca o sa dam nas in nas cu ursul, tinand cont ca nu era nimeni pe acolo, dar pe urma am ajuns din urma un grup foarte mare cu ghizi si ne-am dat seama ca ne-am facut griji degeaba. I-am depasit cu greu la izvor cat au facut pauza. 

Traseul a fost foarte fain - de data asta am urcat prin canion, nu pe langa. Scarile metalice nu mai sunt prinse bine in stanca, iar pe una dintre ele ne-am chinuit ceva sa o pozitionam ca lumea, ca sa putem urca pe ea fara sa se clatine tare. Mai sus aproape la iesire, am facut pauza de masa, la soare. Am prins o vreme incredibila pentru final de octombrie - senin, fara vant, soare si cald. 

A fost foarte fain dupa ce am iesit dintre stancarii, pentru ca erau foarte multe pasari mici si galagioase in copacii de pe langa traseu si se tot mutau in alti copaci cand ne miscam noi pe poteca si tipau ca sa isi anunte 'prietenele' de pericol. Am iesit pe platou, am mers spre refugiul Strunga si am coborat spre Padina. Din pacate pe coborare au inceput sa ma deranjeze genunchii, mult mai rau decat oricand in alta tura. Devine tot mai greu sa ajung la munte si ma limiteaza acum si durerile de genunchi pentru alegerea turelor - se restrang la chestii simple si cu diferenta de nivel mica.  

(Hai-Hui cu copiii) Bucegi - Piatra Arsa - Babele - Crucea Caraiman - Piatra Arsa (octombrie 2022)

In octombrie ne-am strans iar gasca de verisori si un coleg de munca cu familia lui - are 2 copii de aceeasi varsta ca ai nostri. Din pacate pruncii nu au avut prea multe de impartit unii cu altii, asa ca au stat mai mult pe capul nostru. Eu speram ca se pun pe povestit chestii de-ale lor din jocuri si ca vor avea mai mult spor la urcat. 

Traseul propus de mine a fost: Piatra Arsa, Babele, crucea Caraiman, Brana Caraimanului, cabana Caraiman, Piatra Arsa. 

Dimineata am parcat la Piatra Arsa - era vant puternic si cam frig  (din fericire am luat pentru copii manusi si caciuli, aveau si windstopper-ele) si ne-am pus pe asteptat pana au ajuns toata gasca. 

Pe traseu pana la Babele pruncii au urcat cu caraiala, ca e lung, ca e greu etc. Ne-am oprit la "restaurant" la telecabina Babele pentru pauza de masa. Eu nu as fi vrut sa stam, dar nu am avut cu cine, pruncii s-au plans o gramada ca nu mai puteau de oboseala (asa ca am luat niste mizerii de chipsuri, ceai si un sandwich - care a fost incredibil de bun). Pe langa Babele si Sfinx era puhoi de oameni - am stat exact 2 min pentru cate-o poza si pe urma i-am urnit spre Crucea Caraiman. Copiii mei s-au vaitat tot drumul pana la Cruce, ca e greu, ca au obosit etc si se așezau pe jos la fiecare 10 min - mai batea si vantul tare si la fiecare oprire cat ii asteptam sa se odihneasca inghetam. Verisorii au luat-o inainte, asa ca am ramas doar familiile cu copii impreuna. 

La Cruce o atmosfera faina - ceata spulberata de vant, Costila se tot arata dintre nori. Ne-am reintalnit toti si dupa cateva minute de pauza si trei rontaieli am mers cu toti pe Brana Caraimanului spre Piatra Arsa. Brana cel mai probabil nu era ok de mers pe ea cu pruncii. In copiii mei am avut suficienta incredere ca pot sa ii duc pe acolo. Probabil nu ar fi trebuit sa duc si alta familie pe acest traseu - parintii stiau cum e traseul si au acceptat cand am zis ca eu cred ca ok si pentru copii, tinand cont ca e uscat si mai sunt si lanturi unde e mai periculos. Din fericire a si fost ok totul! (O saptamana mai tarziu a aparut o stire ca pe acelasi traseu, a cazut o fata de vreo 20 de ani si dupa o alunecare de vreo 100m, a murit. Atunci am realizat ca poate turele de munte cu copii ar trebui sa se rezume la familia noastra si pentru adultii care mai merg cu noi, sa insist sa estimeze singuri in ce se baga - pana la urma nu sunt ghid, nu pot sa raspund pentru nimeni). 

Dupa Cabana Caraiman verisorii au luat-o iar inainte fiind inghetati, S. a luat-o si el la goana (nu stiu de unde avea atata energie) cu taica-su. Eu cu R (care se tara mai mult) si cealalata familie am ramas mai in urma. H s-a intors dupa noi dupa ce l-a lasat pe S la masina cu verisorii. 

Am mers sa mancam la Kuib, in Sinaia, dar a fost oribil, aglomerat, ospatarita total depasita de aglomeratie, macarea a fost cam naspa si scumpa. 

Tura, mie mi-a placut mult chiar si cu vant cu tot (as fi preferat fara, dar eu m-am bucurat de miscare pana la urma), ceilalti s-au plans de prea mult vant (mai ales ca nu s-au imbracat adecvat). Copiii mei au zis ca nu mai vor altadata sa mearga pe traseu sau macar daca e musai sa nu mai fie vant. 

Total traseu - am facut vreo 6 h - din care maxim 4h au fost de mers efectiv.