A doua zi, mic dejun rapid pe terasa, echiparea si la drum spre Cabana
Varasoaia, de unde incepe traseul spre Pestera Cetatile Radesei. Am facut cam o ora pana acolo, am lasat masina in apropiere de cabana,
am pornit pe traseu.
Traseul e usurel la inceput, mai drept pe drum
forestier. In padure se coboara spre pestera. Am mai gasit cateva
tufe de zmeura si am alimentat copilul mic (ca cel mare nu mananca
fructe). Iar s-au smiorcait ca se plictisesc si ca au obosit - clar doar
de plictiseala - dar am ajuns destul de repede la pestera din fericire.
Inainte de intrarea in
Pestera Cetatatile Radesei erau
niste lanturi de urcat si apoi de coborat, dar cum apa era foarte mica, nu
ne-am complicat sa urcam pe lanturi, ci am mers prin apa de pe o piatra
pe alta. Ne-am pus frontalele si hanoracele si am intrat. In pestera
foarte fain. Primul prag cu lanturi, am coborat cu grija, intai H, l-a
ajutat pe S, apoi eu si R. Eu am stat mereu in spatele lui, ca sa ii spun unde
poate pune piciorul ca sa nu alunece. A mai fost o zona cu lanturi -
parea aceea era mai greu de urcat si coborat, mai ales ca la coborare era direct
in rau, unde era apa mai mare. Noi am reusit sa mergem pe albia raului
din piatra in piatra si sa evitam lanturile acelea.
In final la iesirea din
pestra a fost mai naspa - albia mai ingusta, deci apa mai mare stransa
in marmite (scobituri formate de apa in stanca), piatra foarte
alunecoasa, busteni adusi de apa - unii au fost de folos, dar unii se
miscau cam tare si pareau nesiguri. Cu S, fiind mai mic, a fost mai greu
de trecut pe acolo si i-a fost cam teama sa nu alunece in apa si sa se loveasca sau sa se ude, dar s-a
descurcat cu ajutorul lui taica-su, care l-a luat pe sus peste apa in
vreo doua locuri. Lui H i-a intrat apa intr-un bocanc cand l-a trecut pe
S. R. a mers mult mai usor, dar am stat langa el sa ii spun unde sa calce,
ca sa nu alunece. S. a zis ca nu mai vrea asa ceva - mai tarziu am aflat
ca lui ii era frica sa nu alunece si sa nu se ude (acum zice ca ar mai
merge la anul, ca pana atunci mai creste si o sa ajunga mai bine la lanturi). R in
schimb a fost foarte incantat si ar mai fi vrut o tura cu lanturi chiar
atunci - era disperat sa mai intram o data.
Traseul inapoi urca peste pestera - o zona cam aiurea, cu copaci
rupti, arata deprimant. Dar pe de alta parte era plin de tufe de
zmeura, asa ca ne-am oprit la fiecare pas sa mancam. Am coborat iar in
fata pesterii si am continuat spre masina pe acelasi drum. R iar s-a pus
pe comentat si a zis ca nu mai poate - dar doar pentru ca nu mai era
nimic interesant. Daca ar fi avut iar lanturi brusc ar fi avut chef.
Inainte de masina cu 10 m voia sa se aseze pe jos sa se odihneasca ca el
nu mai poate si s-a suparat pe mine ca eu nu am vrut sa stau :D.
Am
coborat cu masina multicel din munti si ne-am oprit pe malul Crisului Pietros ca
sa se "relaxeze" pruncii la rau - au facut baraje, cetati din nisip.
Dupa vreo ora am plecat spre Pestera Meziad ca sa prindem ultima intrare.
S. a adormit in masina pe drum si nu voia sa mai mearga, a trebuit carat
cateva minute in brate pana in sfarsit s-a trezit de tot si i-a trecut
bosumflarea.
Traseu: 4h total cu pruncii, marcaj punct rosu - Circuitul Cetăţilor Rădesei | Muntii Nostri (muntii-nostri.ro)
Pestera Meziad nu e asa spectaculoasa prin
formatiuni, dar e spectaculoasa prin marime. E imensa, cu sali uriase,
cu pod natural - am trecut pe deasupra unei galerii unde am fost putin
inainte, cu 'balcoane' cu vedere in sala de mai jos - traseul de
vizitare e in forma de 8. Au mai fost foarte interente niste stalatite
inclinate foarte mult, formate asa din cauza curentului care se formeaza
in pestera. Formatiuni sunt putine, pentru ca umiditatea e scazuta si
nu se infiltreaza suficienta apa prin tavanul pesterii. Si aici au gasit
oase de urs de pestera - era un schelet reconstituit - pe care l-au
numit Vladut.
Dupa vizita la pestera am mers la tarasa
Pastravarului din Remetea. Presupun ca e a proprietarilor campingului,
din moment ce ne-au recomandat-o asa mult. Nu pot sa zic ca ne-a placut
foarte tare: nu era prea variat meniul. De exemplu nu aveam limonada -
ceea ce in mijlocul verii mi se pare incredibil, nici salate - macar
salata simpla de rosii sau de varza mi se pare ok sa fie. Pastravul a
fost ok, cam sarat (am inceput sa ma intreb daca cei care nu au si
pastravarie, nu cumva pastreaza pestela in sare si de aceea e mult mai
sarat).
Seara, fiind 12 august, ne-am dus cu frontalele pe terenul de fotbal din spatele campingului, ne-am intins in iarba sa ne holbam dupa Perseide. A fost cu succes, am vazut fiecare cateva stele cazatoare, pruncii au fost incantati. Mai ca imi parea rau ca nu avem niste izoprene si saci de dormit ca sa dormim acolo.
Toate articolele:
Ziua 1 - cazarea
Ziua 2 - pesterile Ghetarul de la Scarisoara, Poatra lui Ionele, Ghetarul Vartop, Coiba Mica, Coiba Mare
Ziua 3 - Casa Memoriala Avram Iancu, Dealul cu Melci, Cascada Pisoaia Vidrii
Ziua 4 - Groapa Ruginoasa, Cascada Varasoaia
Ziua 5 - Rosia Montana - Galeriile Romane, Biserica scufundata Geamana
Ziua 6 - Pestera Ursilor, Remetea
Ziua 7 - Pestera Cetatile Radesei, Pestera Meziad
Ziua 8 - Oradea, Carei
Alte obiective in zona Padis:
- Vf Biserica Motului
- Cascada Bulbuci
- Cascada Schmidl
- Pestera Ghetarul Focul Viu
- Circuit Cetatile Ponorului
- Cheile Somesului Cald
- Cheile Galbenei, Izbucul Galbenei si Cascada Evantai
- Traseu Lumea Pierduta
- Circuitul Balcoanelor
- Circuitul Groapa de la Barsa
- Pestera Caput
Alte obiective in zona Rachitele:
- Cascada Valul Miresei
-Traseu Cascada Valul Miresei - Vf Lespezi
- Circuitul Pietrele Albe